ALEARGĂ CA UN CAMPION

David – Privire de ansamblu asupra omului după inima lui Dumnezeu

În ultima perioadă, am studiat despre David, omul după inima lui Dumnezeu. L-am văzut în momente de victorie, dar și în perioade de disperare. L-am văzut ridicându-se ca vulturii dar și tăvălit în noroi ca porcii. Viața lui este plină de contradicții – omul al lui Dumnezeu dar și curvar și criminal. El trăiește și lucrează în puterea Duhului, dar nu după mult timp, cedează în fața ispitei firii pământești. Ce putem să învățăm din viața lui ca să ne ajute să evităm capcanele în care a căzut el?

Viața lui David exemplifică în mod clar conflictul dintre firea pământească și Duhul Sfânt. Această bătălie există în fiecare dintre noi. Au fost momente în care singura explicație pentru viața lui David a fost faptul că mâna lui Dumnezeu era asupra lui. Tânăr păstor fiind, el a făcut față încercării ucigându-l pe uriașul filistean, care a ocărât poporul lui Dumnezeu. A câștigat victoria prin credință. Cu toate acestea, mulți ani mai târziu, nu și-a stăpânit propriul apetit sexual. În ambele ocazii, David a făcut o alegere: să urmeze conducerea Duhului Sfânt sau să trăiască sub impulsul poftelor. Prima alegere a adus viață și victorie; cea de-a doua, moarte și înfrângere.

Este important să ne amintim că vârsta nu ne asigură în mod necesar victoria. Indiferent cât de înaintați în vârstă suntem, nu trebuie să pierdem din vedere viața prin credință. Trebuie să ne amintim că avem în suflet de dus o bătălie până în ziua când murim. Vârsta și maturitatea nu biruie firea pământească. Doar Duhul Sfânt poate câștiga biruința. Duhul Sfânt poate să-Și facă lucrarea atunci când luăm deciziile corecte. Exact în momentul în care ne confruntăm cu poftele firii pământești, trebuie să alegem să ne încredem în Duhul Sfânt pentru victorie. Victoria este o alegere zilnică, în fiecare moment. Aceasta înseamnă a face fiecare pas prin credință.

Cheia succesului: Când David era un nimeni, s-a încrezut în Dumnezeu pentru a avea victoria. A ucis animale sălbatice prin credință. A biruit fiecare dușman prin puterea lui Dumnezeu. Când a devenit împărat, a avut tendința de a umbla într-un duh de independență. Înainte de a fi încoronat ca rege, a umblat într-o umilă dependență de Dumnezeu. Mai târziu vedem că adesea David nu s-a consultat cu Dumnezeu. A fost prea ocupat (adică, preocupat) pentru a căuta fața lui Dumnezeu. Falimentele lui pot fi atribuite lipsei de rugăciune. Independența lui mândră, nu dependența lui umilă, l-a făcut să cadă.

Succesul, chiar și atunci când vine de la Domnul, aduce cu sine mari pericole. Fiecare avem tendința de a crede că Dumnezeu ne-a binecuvântat; credem însă că victoria este a noastră, nu a Lui. Mulți bărbaţi și femei ai lui Dumnezeu au căzut în această capcană subtilă. Mândria este la baza capcanei, și întotdeauna duce la înfrângere. Mulți s-au ridicat pe culmi dar au căzut adânc. Mândria întotdeauna duce la cădere.

Există o concluzie importantă pe care trebuie să o desprindem din viața lui David. Trebuie să umblăm smeriți cu Dumnezeu în fiecare zi. Nu putem să trăim azi bazându-ne pe victoriile zilei de ieri. Viața creștină este una de ascultare zilnică, avându-și rădăcina în umilinţă, credință și dependență de Duhul Sfânt. Când ne trăim viața în acest fel, vom avea întotdeauna victorie. Nu trebuie să uităm niciodată că avem nevoie de puterea Duhului în fiecare zi, în fiecare minut. Doar atunci vom trăi o viață de biruință.