ALEARGĂ CA UN CAMPION

David – Conducând poporul în prezența lui Dumnezeu

Dumnezeu mi-a deschis ușa să predic Evanghelia în anul 1988 în Burundi, o țară răvășită de războaie. Era extrem de dificil chiar și să intri în țară. Cu toate acestea, după multă rugăciune, Dumnezeu a intervenit și am putut să intrăm acolo cu mesajul dragostei lui Dumnezeu. Părțile beligerante au venit laolaltă pe stadion. La 10 kilometri depărtare, oamenii din aceste grupări se ucideau încă unii pe alții.

Guvernul a fost atât de impresionat de cele întâmplate, încât ministrul însărcinat cu negocierile pentru pace ne-a cerut să avem o întâlnire privată. În timpul acelei întrevederi, ne-a cerut să ducem Evanghelia la fiecare persoană din țară. El a spus: „Aceasta este singura noastră nădejde pentru pace.” Dumnezeu a lucrat cu putere în timpul acelor zile, pentru că oamenii erau adânc convinși de păcatele lor și au venit la credința în Cristos. Mii de oameni au fost născuți din nou. Singura explicaţie pentru cele întâmplate a fost că poporul din Burundi nu a fost vizitat doar de un evanghelist american. Ei au experimentat o vizită din partea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

La câtva timp după acea lucrare a lui Dumnezeu, păstorul din Rwanda care aranjase aceste întâlniri în Burundi, a fost vizitat de un grup de oameni din partea unui evanghelist care făcea vindecări. Ei doreau să țină niște întâlniri în Burundi dar nu primiseră permisiunea din partea guvernului. De aceea, au cerut sfatul colegului meu. „Cum ai primit permisiunea pentru prietenul tău să țină acele întâlniri?” l-au întrebat ei.

El a răspuns pur și simplu: „Ne-am rugat.” Foarte contrariați, oamenii au răspuns: „O, da, și noi ne rugăm. Dar cum i-ai convins pe oameni să vină la întâlnire?” Colegul meu le-a răspuns din nou: „Ne-am rugat.” Ei au dat din capete și au plecat perplecși.

Trăim într-o generație a imitatorilor. Dacă cineva are succes într-o inițiativă, încercăm toți să copiem tot ce a făcut persoana aceea. Trebuie să înțelegem că prezența lui Dumnezeu nu poate fi copiată. Nu putem să-L manipulăm pe Dumnezeu. El este Sfânt. Aceasta a fost una din cele trei mari probleme pe care le-a avut David atunci când a dorit să mute chivotul Legământului înapoi la Ierusalim.

Filistenii au construit un car nou pentru a transporta chivotul. David s-a gândit că și el poate să facă exact la fel. Biblia spune: „Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cârmuiau carul cel nou” (2 Samuel 6:3). Chivotul conținea însă prezența lui Dumnezeu. Imitarea nu poate transporta prezența lui Dumnezeu. Trezirea nu vine pe aripile unui car nou, unei metode noi, sau a unei idei noi. Trezirea vine pe baza acelorași principii vechi de zdrobire, pocăință, supunere și credință. Dacă dorim să conducem poporul lui Dumnezeu în prezența Lui, trebui să înțelegem că nu putem s-o aducem într-un car nou.

A mai existat o problemă pe care David a trebuit s-o înfrunte. Muzica și sărbătoarea dinamică nu sunt modalitățile de a pregăti prezența lui Dumnezeu să intre în viețile noastre. Scriptura spune: „David şi toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere şi cu ţambale” (2 Samuel 6:5). Încercarea lor de a se închina trebuie să fi fost o priveliște ciudată. Ei au făcut toate eforturile să-L laude pe Dumnezeu. Închinarea adevărată nu se află în abilitățile noastre mintale, emoționale sau fizice, ci se află în frumusețea unei inimi sfinte. Trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu cu tot ce este în noi. Să nu uităm însă că Dumnezeu nu caută închinare elaborată, ci inimi smerite și sfinte care I se închină.

Aceasta l-a făcut pe David să înțeleagă realitatea spirituală în cele din urmă. Biblia spune: „Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că era să-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lângă chivotul lui Dumnezeu” (2 Samuel 6:6-7).

Aceasta a fost o lecție grea pentru David. Sfințenia este o trăsătură de caracter a lui Dumnezeu pe care nu trebuie s-o uităm niciodată. Dacă dorim să conducem poporul lui Dumnezeu la trezire spirituală (prezența manifestată a lui Dumnezeu) trebuie să facem lucrul acesta cu o inimă smerită și sfințită.