ALEARGĂ CA UN CAMPION

Murind zilnic

“Mor în fiecare zi!” Marii istorici ai zilelor noastre s-ar putea să nu înțeleagă aceste cuvinte, dar ele pot fi înțelese de fiecare creștin care experimentează biruință în viața de credință. Secretul vieții de credință biruitoare se găsește în aceste cuvinte scrise cu peste 2000 de ani în urmă de Apostolul Pavel. El nu a scris despre această moarte a sa doar credincioșilor din Corint ci și urmașilor lui Cristos din Galația și Roma. Pavel a înțeles că viața creștină biruitoare era roada unei vieți răstignite.

Dar ce anume a vrut să spună Pavel atunci când a scris în 1 Corinteni 15:31, “În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte”? Pavel vorbea despre o realitate spirituală pe care mulți creștini nu reușesc să o pătrundă. Acest adevăr este cheia care deschide ușa către o viață de credință biruitoare. Este temelia pe care se clădește biruința în viețile noastre. Este elementul care oferă fiecărui credincios biruința în toate domeniile în care ne zbatem la nesfârșit. Moartea lui Hristos a produs cea mai însemnată biruință cunoscută omenirii – învierea lui Hristos.

Când ajungem să îl cunoaștem pe Hristos se petrece ceva foarte spiritual în viețile noastre. Viața noastră veche moare, și primim o viață nouă. De aceea Pavel a scris: “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Cor. 5:17). Viețile noastre sunt transformate în mod practic și pe vecie în momentul în care ne încredem în Hristos ca Domn și Mântuitor.

Odată am întâlnit un grup de tineri din Filipine care tocmai Îl cunoscuseră pe Hristos. Aceștia călătoreau prin Europa cântând și slujind. Unul din cântecele lor mi-a atins inima deoarece în simplitatea lui, conținea mărturia mea și de fapt mărturia oricărui urmaș adevărat al lui Hristos. “Nu voi mai fi același, nu. De când l-am întâlnit pe Domnul, nu mai sunt același și nu voi mai fi aceași persoană niciodată.” Când Hristos intră în viețile noastre, noi nu vom mai fi aceiași, deoarece vechea noastră viață a încetat, iar acum avem o nouă viață înlauntrul nostru – viața lui Hristos prin Duhul Sfânt.

Atunci de ce mai avem parte de eșec? Pur și simplu pentru că încercăm să ne trăim viața prin propriile noastre puteri. Trebuie să învățăm să murim zilnic. În timp ce murim față de noi înșine Duhul Sfânt scoate la iveală viața lui Hristos în noi. Producem roada vieții lui Hristos. Exact cum Hristos a trebuit să moară pentru ca apoi să învieze, și noi trebuie să murim zilnic față de noi înșine pentru ca să experimentăm viața nouă a lui Hristos.

Sincer vorbind, trebuie să admit că în diminețile în care mă trezesc și încerc să trăiesc viața de creștin prin propriile mele puteri eșuez în mod lamentabil. Dar atunci când mă trezesc și îi spun lui Dumnezeu “Astăzi nu pot să-mi trăiesc viața de credință. Așa că, astăzi voi muri. Astăzi voi muri față de ambițiile și dorințele mele. Voi muri față de aptitudinile și eforturile mele. Voi muri față de egoismul meu”, în acele dimineți am parte de biruință. Descopăr adevărul pe care l-a scris Pavel “nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Gal. 2:20b).

Cu mulți ani în urmă, un prieten de-al meu mi-a spus că se gândea la sinucidere. Stătea pe o bancă din biserică și plângea. Pastorul lui l-a văzut și l-a întrebat “De ce plângi?”. Prietenul meu a răspuns “Nu vreau să mai trăiesc. Vreau să mor.” Atunci pastorul l-a șocat spunându-i “Bine, fă-o. Mori!”

Prietenul meu s-a uitat la pastor și a spus “Ce, ce vrei să spui?” Omul lui Dumnezeu a deschis atunci Scriptura în fața acelui tânăr și a început să-i vorbească despre marele adevăr al morții față de sine pentru ca Hristos să trăiască în noi. În acea zi prietenul meu a murit. Astăzi el este un slujitor al Evangheliei lui Hristos. Dumnezeu se folosește de viața lui într-un mod minunat. El a învățat secretul vieții de credință biruitoare. A învățat să moară – să moară în fiecare zi.