ALEARGĂ CA UN CAMPION

Viața predată

Un prieten de-al meu l-a întrebat odată pe un slujitor din România de ce crede el că biserica din lumea occidentală nu mai are puterea spirituală pe care o avea altădată. Slujitorul român a răspuns cu o afirmație care, după părerea mea, conține una dintre cele mai mari probleme ale bisericii. Acesta a afirmat cu hotărâre: “Biserica a înlocuit predarea cu dedicarea.” Avea dreptate. Astăzi există mulți creștini dedicați care slujesc din greu în biserică, dar puțini creștini predați în totalitate.

Este o mare diferență între o viață predată și una dedicată. Viața dedicată pune accentul pe ce trebuie să facem noi pentru Hristos. Viața predată afirmă că noi nu putem face nimic. Viața dedicată vorbește despre realizările mele, dar viața predată vorbește în mod clar despre puterea lui Dumnezeu. Viața dedicată este cea a unuia care slujește din greu, dar viața predată este cea a unui rob. A fi predat lui Hristos pur și simplu înseamnă că ne-am abandonat voința noastră pentru voința Lui. Nu avem nici un fel de drepturi. Ne-am predat întreaga viață lui Hristos. Vom merge acolo unde El dorește ca noi să mergem și vom face ceea ce dorește El ca noi să facem. Vom spune ceea ce vrea El să spunem și vom fi ceea ce vrea El să fim. A trăi o viață predată înseamnă a admite că Hristos a obținut biruință asupra voinței noastre. Înseamnă a-I permite lui Hristos să-și facă lucrarea în noi și prin noi. Înseamnă a ne ruga cum s-a rugat Isus: “Nu voia mea, ci voia Ta să se facă”.

Odată, slujeam cu un grup de tineri în Germania de Est. La acea vreme era foarte periculos pentru locuitorii acelei țări să aibă întâlniri cu persoane de genul meu. La sfârșitul întâlnirii unul dintre cei prezenți a venit la mine și mi-a spus: “L-am cunoscut pe Hristos cu ceva timp în urmă. Cu toate acestea, am pierdut acea bucurie pentru ce a făcut Hristos în inima mea.” Ne-am rugat împreună, și nu voi uita niciodată rugăciunea acelei tinere persoane. “Ia controlul vieții mele, dragă Dumnezeule” s-a rugat acea persoană, “indiferent cât m-ar costa.”

După ce am încheiat acest moment de rugăciune, m-am uitat în jur și am văzut că toți ceilalți tineri erau pe genunchi și se rugau. Fiecare dintre ei au avut aceași frază la sfârșitul rugăciunilor lor. Cineva s-a rugat “Mă predau Ție Dumnezeule, indiferent cât m-ar costa.” Fiecare dintre ei a calculat prețul și s-a predat în totalitate lui Dumnezeu. A fost un moment deosebit. De multe ori am auzit creștini dedicându-se lui Dumnezeu în rugăciune, dar ce am auzit la acești tineri din Germania de Est a fost mult mai mult decât dedicare. A fost o predare absolută în voia lui Dumnezeu. Doreau ca Dumnezeu să preia controlul vieților lor indiferent cât i-ar fi costat. Și i-a costat. I-a costat posibilitățile de a studia, i-a costat viitorul. Dar ei deveniseră robi ai lui Hristos. În mod interesant, această robie i-a făcut biruitori în viețile lor.

Odată l-am întrebat pe Bill Bright, fondatorul organizației “Alege Viața”, dacă a existat vreodată în viața lui de creștin un moment anume care l-a propulsat în lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat-o. El mi-a spus: “Cu ani în urmă, soția mea și cu mine am luat hotărârea de a deveni robi ai lui Isus Hristos. Această hotărâre a influențat întregul curs al vieții și slujirii mele.”

Doar atunci când devenim robi ai lui Isus, experimentăm biruința Sa. Doar atunci când abandonăm voința noastră voinței Lui, găsim bucurie în viață. Doar atunci când murim față de abilitățile noastre, ne putem însușii abilitățile Lui supranaturale. Doar când suntem predați Lui, cunoaștem puterea Lui supranaturală. Este exact ceea ce spune poetul cântării: “Doamne, mă predau azi Ție, cu toată ființa mea.” În felul acesta apare biruința.