ALEARGĂ CA UN CAMPION

Iosua – Învaţă din înfrângere

Știu din experiență că cele mai mari ispite ale vieții apar fie înainte, fie după cele mai mari victorii. Charles Spurgeon obișnuia să spună că momentele de cea mai mare descurajare le avea după ce predica. Scriptura spune: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). Mulți oameni ai lui Dumnezeu au căzut, pentru că nu au înțeles faptul că cele mai vulnerabile momente au fost atunci când s-au aflat în culmea celor mai mari victorii.

Acesta a fost și cazul lui Iosua. Dumnezeu îi dăduse o mare victorie. Exista doar o singură explicație pentru succesul lui: Dumnezeu a acționat pentru el. El a lucrat cu atât de multă putere, încât Iosua a devenit foarte renumit. Biblia spune: „Dumnezeu a fost cu Iosua și i s-a dus vestea în toată țara” (Iosua 6:27). Dumnezeu l-a folosit cu putere și Și-a demonstrat puterea în favoarea copiilor lui Israel. Versetul următor însă este menit să facă orice urmaș al lui Dumnezeu să se așeze și să asculte avertizarea lui Dumnezeu. El spune: „Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel” (Iosua 7:1).

Uimitor! Tocmai experimentaseră slava lui Dumnezeu, iar acum aveau să cunoască judecata Lui într-un timp atât de scurt! Păcatul aduce întotdeauna judecată, și ne fură discernământul spiritual. Iosua a trimis spioni la cetatea Ai. Ei s-au întors cu un raport pozitiv: „Nici o problemă”, au concluzionat ei. „Cetatea Ai este floare la ureche.” De fapt, „două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul; căci oamenii aceia sunt puţini la număr.” (Iosua 7:3).

Ei aveau încredere, dar felul greșit de încredere. Încrederea lor era în ei înșiși, nu în Dumnezeu. Iosua a trimis oamenii, dar a fost luat prin surprindere de cele întâmplate. Oamenii aceia care-L văzuseră pe Dumnezeu lucrând și eliberându-i cu mari semne și minuni, au fost biruiți de dușmani. Au avut parte de înfrângere.

Iosua a răspuns la înfrângere într-un mod care poate fi o lecție măreață pentru fiecare conducător din Împărăția lui Dumnezeu. În primul rând, Iosua și-a asumat responsabilitatea pentru păcatul poporului. Nu el săvârșise păcatul, dar a început să plângă înaintea lui Dumnezeu pentru motivul înfrângerii lor. Dumnezeu a fost foarte clar cu Iosua. El a spus: „Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit şi le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.” (Iosua 7:11, 12).

Iosua a trebuit să recunoască păcatul poporului pe care îl conducea înainte de a experimenta victoria din nou. A trebuit să fie cinstit și să privească situația în mod realist. Prea mulți conducători închid ochii în fața păcatului și nu doresc să facă valuri. Cu toate acestea, dacă nu suntem cinstiți cu Dumnezeu și cu noi înșine, s-ar putea să ne trezim că barca noastră se scufundă. Este mult mai bine să zgâlțâim barca decât să o scufundăm. Iosua a fost dispus să zgâlțâie barca mai degrabă decât să se scufunde.

În al doilea rând, Iosua a trebuit să cheme poporul la consacrare (vs. 13, 14). O lucrare adevărată a lui Dumnezeu va avea loc doar atunci când poporul lui Dumnezeu se supune total voii Lui. Acesta este unul din elementele care lipsesc din discuțiile despre trezire de azi. Dacă vrem să vină trezirea, trebuie să ne predăm lui Dumnezeu. Nu putem să ținem de păcate și să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne dea victoria. Trebuie să fim predați lui Dumnezeu în totalitate.

În cele din urmă, trebuie să înțelegem consecințele păcatului. Biblia spune: „Plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Păcatul are ca rezultat moartea spirituală, moartea emoțională și chiar moartea fizică. Păcatul este un lucru oribil! Păcatul ucide spiritul, distruge familii și va lua până și viața noastră. Acest lucru s-a întâmplat cu Acan. El a crezut că poate să ascundă un păcat mic, dar rezultatul a fost moartea mai multor oameni dintre evrei în timpul luptei împotriva cetății Ai. În cele din urmă, păcatul a avut ca rezultat moartea lui Acan.

Un conducător spiritual trebuie să înțeleagă seriozitatea sarcinii primite de la Dumnezeu. Înfrângerea nu este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla, ci refuzul de a înfrunta problema și de a o rezolva în mod complet. Noi avem un Dumnezeu al harului și milei, gata să ierte și să restaureze, dar trebuie să fim total sinceri față de El și să eradicăm păcatul din viața noastră.