ALEARGĂ CA UN CAMPION

Facerea de ucenici – 2 – Cum să dezvolţi smerenia

Filipeni 2:3-8

Sammy Tippit: Vorbind despre ucenicie, smerenia este cel mai important lucru pe care îl putem dezvolta în viaţa noastră. Augustin a spus: „În tot ceea ce dobândeşti, dobândeşte smerenie.” Smerenia este atât de importantă dintr-un motiv foarte bun. Filipeni 2:3-8 vorbeşte despre Cine este Isus. Esenţa persoanei lui Isus Cristos este smerenia.

Deşi era Dumnezeu, ne spune Scriptura, El s-a smerit. A devenit ascultător chiar până la moarte. El şi-a asumat trupul. Dumnezeu, Creatorul acestui univers, Și-a asumat trupul uman şi a devenit om, Dumnezeu-om, o Persoană unică pe Pământ. Esenţa vieţii lui Isus Cristos este smerenia. Dumnezeu devenit om.

Când vorbeam despre a învăţa de la Fiul lui Dumnezeu şi ce înseamnă să devii ca El, am spus că smerenia este foarte importantă, dar unul din motive este că ea este esenţa ființei Lui. Cum dezvoltăm un duh de smerenie? Poate spui: „Voi fi smerit.” Fariseii făceau asta. Încercau să-şi arate falsa smerenie. Ce este smerenia? Cum o dezvoltăm?

Corey Webb: Eu văd smerenia ca o atitudine, una a perspectivei Domnului. Este o atitudine că există ceva mai mare, există un plan mai mare. Nu e doar despre mine, ci există altceva mai mare care trebuie să aibă loc. Isus Cristos, cel mai mare Model de urmat, a spus mereu: „Eu nu voi face decât ceea ce vrea Tatăl Meu să fac.” Din respect şi onoare faţă de acel plan mare, acel scop mai mare.

Sammy: Chiar şi în cazul lui Isus Cristos, planul mai mare, scopul mai mare, nu era doar ca El să vină şi să facă minuni, pentru ca toţi să spună: „Uită-te la El,” ci El i-a iubit pe oameni.

Corey: Aşa este.

Sammy: I-a iubit pe oameni. Şi-a dat viaţa. „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu…” Era despre planul Domnului. El a venit pentru un singur motiv: să moară pentru păcătoşi.

Corey: Aşa este. Da.

Sammy: Noi acum cum punem asta în practică în viaţa noastră­? Există ceva ce ne poate ajuta? Se întâmplă de la sine, sau este ceva ce trebuie să faci pentru a dezvolta această atitudine? Cum devine smerit un om?

Corey: Ei bine, este un proces. Cred că atunci când Pavel scria bisericii din Filipi, în Filipeni capitolul 2, a spus: „Nu faceţi nimic din slavă deşartă…”. Toţi avem gânduri de genul: „Mi-ar plăcea să fac asta.” Sau: „Mi-ar plăcea să am asta.”

Sammy: Aşa este.

Corey: Să nu faci nimic din slavă deşartă înseamnă că mai întâi ne vom verifica inima şi vom spune: „Bun, există o imagine de ansamblu? Există o altă nevoie?” El spune: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.”

Sammy: Am trăit mult şi am văzut oameni care umblau cu Dumnezeu şi cădeau, falimentau şi, probabil, cea mai importantă cauză era mândria.

Corey: Corect.

Sammy: Gândindu-se: „Totul este despre mine. Uită-te la mine! Sunt grozav!” Când începem să gândim aşa, când începem să gândim că este despre noi, ne îndreptăm spre cădere. Unul din lucrurile despre care am învăţat că provoacă mândria (nu ştiu ce crezi tu despre asta) este comparaţia cu alţii.

Când începem să ne comparăm cu alţii, întotdeauna putem găsi un lucru în care suntem ceva mai buni decât ei şi spunem: „Ei bine, poate că nu sunt prea rău.” Dacă ne uităm la Isus, când Îl vedem pe El, când Îl privim, atunci spunem: „O, Doamne. Sunt atât de deosebit de Tine. Am nevoie de Tine.” Ce te ajută să dezvolţi acel tip de duh, acea atitudine de smerenie?

Corey: Cu siguranţă este important să recunoşti că tu nu eşti centrul. Cred că acesta este un memento zilnic în viaţa noastră, în timpul nostru cu Domnul în Cuvântul Său şi în rugăciune, ca noi să recunoaştem că nu suntem în centru. Eu chiar am crescut cu provocarea de a mă compara cu alţii în copilărie, sperând că mă voi simţi mai bine în pielea mea. Dar ştii ce, Sammy? Niciodată nu a mers. Întotdeauna sfârşeam cu sentimente mai rele despre mine. Apoi, când am început să învăţ despre Cristos, să învăţ planul Lui pentru viaţa mea, pe măsură ce am început să Îl caut, ştiind că nu puteam fi El, am început să mă simt mai bine în interior recunoscând: „Voi face doar ceea ce pot.”

Sammy: Asta este ceva unic, deoarece atunci când te compari cu alţii, fie devii mândru, fie eşti descurajat. Una din două.

Corey: Corect.

Sammy: Spui: „O, eu nu pot face ce fac ei.” Când te uiţi la Isus, este uimitor. Te gândeşti: „Ei bine, El este perfect. Asta ar trebui să ne descurajeze.” Dar ce se întâmplă este că vezi dragostea Lui şi vezi harul Lui şi asta te schimbă în interior şi primeşti puterea de a birui şi spui: „Doamne, m-ai creat în mod unic.”

Cred că atunci când înţelegem smerenia, Îl căutăm pe Cristos, iar asta ne face să ne vedem într-o altă lumină, într-un mod sănătos, într-un mod corect. Nu un mod care să te doboare, ci un mod unic. „Da, voi fi doar ceea ce vrea Dumnezeu să fiu.”

Corey: Da. Apoi vine Filipeni 4:13. Pavel spune: „Pot totul în Cristos care mă întăreşte.” Orice am avea, prin smerenie şi încredere în Domnul, El ne dă ceea ce avem nevoie pentru a trece peste lucrurile cu care ne confruntăm.

Sammy: Unul dintre primele versetele pe care le-am învăţat a fost Filipeni 4:13, dar Domnul mi-a vorbit după câţiva ani şi mi-a spus: „Înainte de a ajunge la Filipeni 4:13 trebuie să cunoşti Ioan 15:5”, care spune: „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Reversul este că fără El, nu putem face nimic, iar partea pozitivă este aceea că putem face toate lucrurile prin El.

Corey: Da. Cu siguranţă.

Sammy: Vreau să ne întoarcem la ilustraţia ta cu alergarea în maraton.

Corey: Bine.

Sammy: Ai spus că alergai o milă în 6 minute în loc să alergi o milă în 8 minute, aşa cum erai antrenat. Oare era cumva şi din cauză că doreai să ţii pasul cu alţii sau că ai fost prins în mulţimea de alergători?

Corey: Absolut.

Sammy: Se poate ca în parte să fi fost aşa?

Corey: Aici m-ai prins. Mă gândeam: „Mă voi califica la Maratonul din Boston acum. Voi spulbera timpii.” Urmăream o anumită persoană, aşa că, probabil că m-am lăsat prins de moment, am uitat imaginea de ansamblu şi m-am gândit mai mult decât ar fi trebuit la mine şi la puterile mele. Aşa am dat de necaz.

Sammy: Da. Întotdeauna alergăm cel mai bine când alergăm în ritmul nostru, nu al altcuiva.

Corey: Absolut.

Sammy: Ce se întâmplă este că în viaţă, de multe ori alergăm în ritmul altcuiva şi nu în ritmul pe care ni l-a rânduit Dumnezeu nouă. El ne cunoaşte. El ne cunoaşte puterile şi slăbiciunile. Cred că dacă am putea spune: „Bun, mă voi concentra la ceea ce am în faţă”, abia atunci Îl voi vedea pe Isus, Îl voi vedea în smerenia Lui şi voi deveni ceea ce vrea El să devin. În acest fel am putea deveni oamenii care vrea Domnul să fim.

Corey: Absolut.

Sammy: Să încheiem discuţia vorbind puţin despre smerenie şi har. Unul dintre versetele mele favorite spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” El caută o inimă smerită. Harul Lui este aplicat, iar atunci când se întâmplă lucrul acesta, noi creştem.

Corey: Aşa este.

Sammy: Devenim mai mult ca Cristos. La asta vreau să începem să ne gândim acum: cum să creştem în asemănarea cu El. Vorbim despre a învăţa de la El. Vorbim despre faptul că smerenia este centrul a ceea ce avem nevoie. Cum creştem în Cristos şi devenim ceea ce vrea El să devenim? Foarte pe scurt spune-ne despre creşterea în Cristos. Cât de important este să creştem încontinuu şi să nu ne plafonăm în credinţă?

Corey: Este foarte important să recunoaştem în fiecare zi că avem nevoie de Isus. În Isaia 57:15 citim că atunci când venim înaintea Domnului cu o inimă zdrobită, cu o inimă smerită, ceea ce face El, prin Duhul Său, este să ne învie. Dumnezeu Îşi poate manifesta Duhul în şi prin vieţile noastre, dar acesta este un principiu zilnic. Este o conştientizare zilnică a poziţiei noastre, imaginea de ansamblu a Împărăţiei Domnului şi disponibilitatea noastră de a ne preda Lui.

Sammy: Bun. Să vorbim puţin despre asta. Să vorbim puţin mai mult despre învierea inimilor noastre, creşterea în Cristos şi a deveni ceea ce vrea El să fim.

Corey: Grozav.