ALEARGĂ CA UN CAMPION

Viața personală a evanghelistului – Sfințenia

Bine ai venit la ziua a treia de trezire și evanghelizare.

Vreau să îţi vorbesc despre un aspect specific al trezirii care a fost dintotdeauna o parte integrantă a ei și va fi întotdeauna în centrul ei. Aş vrea mai întâi să definesc ceva mai bine. Dacă aş putea să îţi spun ce este trezirea, aș rezuma la: trezirea este pur și simplu atunci când Îl cunoaștem pe Domnul.

Acesta este timpul când Dumnezeu acţionează, lucrează în vieţile noastre și ne atrage mai aproape de El, astfel încât să umblăm cu El într-un mod nou.

Trezirea nu e un scop în sine. Evanghelizarea nu este un scop în sine. Scopul este slăvirea lui Dumnezeu, împlinirea scopului lui Dumnezeu. Este ceea ce vrea Dumnezeu, cărarea pe care ne pune Dumnezeu.

Unul din cele mai importante lucruri pe care trebuie să le înțelegem este că, atunci când Dumnezeu lucrează în noi, nu o face pentru că dorește să ne înjosească sau să ne convingă de ceva, să ne facă să ne simțim rău. Dumnezeu vrea ca noi să mergem pe cărarea scopului Său în viață.

Întrebarea este: Care este scopul lui Dumnezeu? Cartea Evrei ne spune să urmărim pacea cu toți oamenii și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. Cuvântul „sfințire” este poate un termen religios sau biblic pe care mulți oameni nu-l înţeleg; de aceea, ne cam temem de el. Dar sfințenia este un lucru minunat. Pentru că sfinţenia este procesul pe care Dumnezeu îl începe în noi când Cristos intră în inima noastră.

El este Cel sfânt. Există o singură persoană care este cu adevărat sfântă, iar aceasta este El, Isus. Cuvântul „sfânt” înseamnă pus deoparte. El aparține unei categorii aparte. El este perfect, bunătatea absolută. El este absolut neprihănit.

Când ne spune să urmărim sfințenia înseamnă că ni se cere să urmărim chipul lui Cristos în viața noastră. Umblarea care durează toată viața, calea pe care mergem este cea în care urmărim să devenim tot mai asemenea lui Isus.

Ceea ce îţi pot spune este că scopul meu ca evanghelist nu este să predic Evanghelia la cât mai mulți oameni sau să câștig cât mai mulți oameni. Scopul meu este să devin tot mai asemenea lui Isus. În fiecare zi îmi doresc să devin tot mai asemenea lui Isus. Atunci când voi muri, vreau ca familia, copiii mei să-și amintească că tatăl lor a fost asemenea lui Isus, nu desăvârşit, ci pe cale, pentru că era în creștere.

Procesul de sfințire nu se termină niciodată. Nu ajungi niciodată la punctul la care poți să spui: „Am reuşit, nu mai trebuie să mă îngrijorez cu privire la sfințire.” De-a lungul întregii vieți depun eforturi să cresc și să devin tot mai asemenea Domnului Isus.

Era un pastor – v-am spus ieri despre trezirea spirituală din România – cel pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a aduce trezirea în România. El i-a învățat pe oameni să se roage așa cum v-am relatat ieri. Dar el a mai făcut un lucru. A predicat un mesaj foarte simplu. Iată mesajul: „Pocăiții trebuie să se pocăiască.”

În România acelor zile, creștinii, credincioșii, oamenii care L-au cunoscut pe Cristos erau numiți „pocăiți.”

Cuvântul „a se pocăi” înseamnă a avea o inimă schimbată, o viață schimbată. Cei ce se întorseseră la Cristos, viețile lor fuseseră schimbate.

Acesta era mesajul lui: „Aceia dintre noi care am fost schimbați trebuie să continuăm să ne schimbăm. Trebuie să continuăm să creștem în asemănarea cu chipul lui Cristos. Vreau să devin mai asemenea lui Cristos în fiecare zi.”

Când creștinii din România au înțeles această viziune, atunci Dumnezeu a trimis trezirea. De fapt, biserica intrase deja într-un legământ al pocăinței. În șase luni de la acel eveniment, două sute de oameni au fost botezați.

Să ne amintim că, în timpul acela, sub comunism, era foarte periculos să te botezi, dar două sute de oameni au ajuns să-L cunoască pe Cristos în acele zile, pentru că oamenii erau schimbați.

Pe măsură ce creștinii erau schimbați, pe măsură ce creșteau, devenind tot mai asemenea Domnului Isus, întreaga lume a văzut ce se întâmpla cu ei și erau atrași de lucrarea pe care o făcea Dumnezeu.

Nu înseamnă că ești perfect, nici că ai ajuns la final, ci înseamnă că ești în procesul schimbării.

Deci, urmărirea sfințirii înseamnă, pur și simplu, să vii la Dumnezeu și să-I spui: „Doamne, cercetează-mi inima, încearcă-mă şi arată-mi dacă există în ea ceva ce nu-Ți place.” Pe tot parcursul vieții tale trebuie să faci asta.

Când Dumnezeu îți aduce în minte ceva, când Dumnezeu îți arată ceva ce nu-I este pe plac, mărturisește și dă-I voie lui Dumnezeu să te cureţe. Dă-I voie Domnului să-ți cerceteze inima. Spune astăzi rugăciunea aceasta. Vrei să faci asta?

„Doamne, cercetează-mi inima!” Încearcă-mă și vezi dacă este în ea ceva ce nu-Ți face plăcere.”