ALEARGĂ CA UN CAMPION

David – Răzbunarea este a Domnului

Poate că cel mai mare test al stării spirituale a inimii vine atunci când suntem criticați sau când cineva greșește împotriva noastră. Am auzit odată un prieten spunând că, dacă avem atitudinea corectă, atunci critica nu ne afectează. Atitudinea corectă este a recunoaște că, dacă oamenii ar ști tot adevărul cu privire la tine, atunci reacția ar fi mult mai serioasă decât critica. Apostolul Pavel a spus: „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac” (Romani 7:18).

Măreția lui Pavel a constat în faptul că a fost transparent și deschis cu privire la slăbiciunile lui. El știa că este capabil de orice fel de rău. El se lupta să se înfrâneze, dar a fost cinstit cu privire la luptele lui cu dorințele firii pământești. Acea atitudine de smerenie i-a permis să ajungă la măreție spirituală și i-a dat putere să „răstignească firea pământească” și să trăiască în puterea Duhului lui Dumnezeu.

Există două atitudini ale inimii care fură bucuria și victoria din viața creștină. În ultimă instanță, aceste atitudini vor distruge orice simț al vieții spirituale din noi. Ele sunt două dintre cele mai distructive sentimente pe care le putem trăi. Iată care sunt ele: mândria și amărăciunea. Aceste două păcate i-au dus pe cei mai puternici oameni la faliment.

David s-a luptat cu ambele păcate. El a acționat într-un mod demn de Cristos atunci când a avut de-a face cu Saul. Oamenii lui îl încurajau să-l ucidă pe Saul în peșteră. Probabil că David a luat și varianta aceasta în considerare, dar a respins ispita și l-a tratat pe Saul cu respect. La scurt timp după acel incident David a răspuns într-un mod foarte diferit față de Nabal. Acesta nu l-a tratat pe David cu respectul pe care el credea că-l merită. Atunci, plin de mânie, amărăciune și mândrie, David a pornit să-l ucidă pe Nabal. În mânia lui, David le-a poruncit oamenilor lui: „Fiecare din voi să-și încingă sabia!” (1 Samuel 25:13).

Oamenii lui David l-au ascultat: „Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalâcuri” (1 Samuel 25:13). Viața lui Nabal a fost cruțată datorită intervenției soției lui înaintea lui David. Există două lecții importante pe care le putem învăţa din ce s-a întâmplat atunci.

În primul rând, trebuie să umblăm în Duhul în fiecare zi. Nu putem trăi pe baza victoriilor de ieri. Firea pământească își va arăta fața urâtă în fiecare dimineață, de aceea trebuie să o răstignim în fiecare zi. Nu contează cât de multe victorii am câștigat în trecut, nici măcar dacă am cunoscut victoria într-un domeniu specific al vieții noastre. În fiecare zi avem de purtat noi bătălii cu firea noastră pământească și chiar să revizităm unele din vechile câmpuri de bătălie. Satan se asigură că vom avea de luptat.

David câștigase deja o mare victorie asupra mâniei, geloziei și mândriei în relație cu Saul. El s-a controlat în peșteră și nu l-a ucis pe Saul. Cu toate acestea, mândria și mânia au izbucnit din sufletul lui când Nabal l-a tratat cu dispreț. Într-o zi a avut victorie, iar în următoarea zi, înfrângere. David se afla în caruselul trăirii inconsecvente. Câți dintre noi au făcut același lucru? Nu trebuie să uităm niciodată că trebuie să luptăm cu firea pământească astăzi, iar mâine trebuie să luptăm cu ea din nou.

Mai este un mesaj important pe care îl învățăm din istorisirea lui David și Nabal. Abigail a pledat înaintea lui David să nu-i ucidă soțul. Pledoaria ei îmi reamintește de lucrarea de convingere a Duhului Sfânt în inima noastră atunci când suntem ispitiți să păcătuim. Abigail a demonstrat înțelepciune, respect și bunătate în pledoaria ei în fața lui David. El a ascultat-o și a răspuns: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna!” (1 Samuel 25:32, 33).

În providența Sa, Duhul Sfânt ne va oferi o cale de ieșire când suntem ispitiţi. El va vorbi inimii noastre cu blândețe dar cu hotărâre. El va trimite în calea noastră oameni și circumstanțe sau va face posibil evitarea păcatului. Dacă păcătuim o facem doar din încăpățânarea inimii. Trebuie să recunoaștem imediat lucrarea Duhului Sfânt de convingere și să ascultăm de vocea Lui. Doar atunci vom experimenta victoria.