ALEARGĂ CA UN CAMPION

Iosua se pregătește de luptă

Dumnezeu a vrut ca Iosua să nu uite niciodată lucrările mărețe pe care le-a făcut El. Pe lângă aceasta, dorea și ca Iosua să nu trăiască astăzi bazat pe victoriile de ieri. El trebuia să experimenteze o întâlnire zilnică cu Dumnezeu, avea nevoie să guste îndurările lui Dumnezeu în fiecare dimineață. Dumnezeu a despărțit râul Iordan ca să intre copiii lui Israel în Țara promisă. El a lucrat prin semne, minuni și lucrări minunate. Cu toate acestea, Iosua și poporul Israel aveau încă bătălii de câștigat și dușmani de cucerit.

A fost imperativ ca Iosua să aibă o nouă întâlnire cu Dumnezeu. Într-un moment neașteptat, Dumnezeu i S-a revelat din nou lui Iosua. Biblia spune: „Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: ‘Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?’ El a răspuns: ‘Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.’ Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: ‘Ce spune Domnul meu robului Său?’Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: ‘Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.’ Şi Iosua a făcut aşa.” (Iosua 5:13-15).

Iosua avea nevoie să învețe câteva lecții înainte de a putea fi folosit pe deplin de Dumnezeu. În primul rând, trebuia să știe că trebuie să se încreadă în Dumnezeu în fiecare zi a fiecărei bătălii. Nu putea să se bazeze pe laurii victoriei de ieri. Avea nevoie de Dumnezeu într-un alt aspect al vieții în fiecare zi.

În al doilea rând, Iosua avea nevoie să învețe că singurul mod în care putea să conducă poporul lui Dumnezeu în bătălie era prin a se lăsa condus de Căpetenia oștirilor Domnului. Conducătorii spirituali sunt mari urmași ai Domnului. Iosua trebuia să știe că nu el era prima persoană, nici autoritatea cea finală. El trebuia să-L cunoască într-un mod profund și să se supună Căpeteniei căpeteniilor și Domnului domnilor. De-a lungul vieții am avut privilegiul de a cunoaște câțiva generali. Știu un lucru despre marii lideri militari – nu s-au născut așa. Fiecare din ei a fost la un moment dat un mare urmaș. Ei nu și-au moștenit poziția, ci au ajuns acolo avansând în grad. Dacă acest lucru este valabil în lumea fizică, atunci cu atât mai mult este adevărat și în lumea spirituală. Iosua trebuia să știe în adâncul inimii că Cel pe care trebuia să-L urmeze era Căpetenia oștirii lui Dumnezeu.

Iosua trebuia să știe de asemenea, că conducerea spirituală depinde de oameni sfinți. Citește viețile marilor oameni ai Scripturii. Când Dumnezeu li s-a revelat, au înțeles că trebuie să-și sfințească viața pentru că stăteau pe pământ sfânt. A fi în prezența lui Dumnezeu înseamnă a fi în prezența sfințeniei.

Aud adesea despre seminarii de conducere, dar rareori aud despre subiectul sfințeniei în acele seminarii. Caracterul sfânt este fundamentul conducerii pozitive și de durată. Conducerea spirituală crește sau se prăbușește o dată cu sfințenia. Când și-a dat seama că stătea în prezența Sfântului lui Israel, Iosua a căzut cu fața la pământ în cutremur și reverență.

Metoda lui Dumnezeu de conducere nu s-a schimbat. El folosește încă bărbați și femei smeriți. Există lupte de purtat și războaie de câștigat, dar ele trebuie să fie câștigate dintr-o poziție de sfințenie.