ALEARGĂ CA UN CAMPION

Predare prin rugăciune

În timpul zilelor dificile ale comunismului din Europa de Est, i-am cunoscut pe unii din cei mai evlavioși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Mulți au suferit pentru credința lor. Unii au fost închiși, iar alții și-au pierdut locul de muncă. Vremurile erau întunecate și dificile pentru urmașii lui Cristos. Cu toate acestea, am găsit un duh al trezirii spirituale în multe biserici din România.

În acele zile am predicat la o săptămână de evanghelizare în orașul Galați aflat în sud-estul României. Mica biserică a fost plină de oameni în fiecare seară. Credincioșilor nu li s-a permis să intre în sala bisericii. Puteau să stea doar în balcon, astfel ca cei nemântuiți să stea în sala bisericii. Credincioșii care nu au găsit loc în balconul bisericii au stat afară, în temperaturi de sub zero grade. Dumnezeu a lucrat cu putere și mulți au venit la Cristos.

Un drag prieten român, Dr. Titus Colțea, a fost interpretul meu în fiecare seară. După fiecare întâlnire, mergeam pe malul Dunării și petreceam timp în rugăciune. Era atât de frig încât pământul era complet înghețat. Nu voi uita niciodată rugăciunea lui Titus dintr-o seară: „O, Doamne, dacă e nevoie de sânge de martir ca oamenii să vină la Cristos,” a strigat el îngenunchiat pe pământul înghețat, „atunci vreau să fiu primul care îmi ofer sângele.”

Împreună cu cei doi prieteni americani cu care eram am fost șocați de rugăciunea lui. Nu am mai auzit pe nimeni rugându-se cu atâta pasiune pentru conaționalii lui. Titus nu a fost nevoit să-și verse sângele pentru a-i vedea pe conaționalii lui venind la Cristos, dar alții au fost nevoiți să facă acest lucru. Dumnezeu a lucrat cu putere în țară și a trimis o mare trezire spirituală. Ce s-a întâmplat în România a fost una din cele mai mari minuni ale secolului trecut. Sunt convins că trezirea a venit datorită oamenilor care și-au predat viața lui Cristos prin rugăciune.

Rugăciunea are importanță vitală în umblarea noastră cu Dumnezeu, pentru că este metoda practică prin care ne predăm lui Cristos. Pavel le scrie creștinilor din Roma: Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească (Romani 12:1). Această „aducere a trupurilor noastre” este un act de închinare care se realizează în locul secret al rugăciunii.

Ajungem să-L cunoaștem pe Cristos când „chemăm Numele Domnului” (Romani 10:13) și continuăm să creștem în Cristos pe măsură ce zilnic ne predăm în rugăciune înaintea Lui. Rugăciunea asigură legătura vitală a creștinului, este metoda prin care intrăm în prezența lui Dumnezeu să ne închinăm înaintea Lui. Este metoda lui Dumnezeu prin care ne maturizează în credință.

Predarea noastră înaintea lui Cristos prin rugăciune este pur și simplu un răspuns la harul lui Dumnezeu. Rugăciunea este comuniunea a două inimi: inima lui Dumnezeu și inima omului. Putem veni în prezența Lui doar datorită harului și milei Sale. El este absolut sfânt. Ar fi imposibil să avem părtășie adâncă cu El fără mila Lui. De aceea, primul atribut al lui Dumnezeu pe care ajungem să-l cunoaștem este mila Lui. Mila este cea care ne atrage să ne predăm viața total în mâna lui Cristos. Rugăciunea și viața predată sunt inseparabile. Rugăciunea deschide calea către o viață predată, iar viața predată este cea pe care Dumnezeu o folosește pentru slava Sa. Roagă-te și predă-te! O astfel de viață este o armă puternică în mâna Duhului Sfânt.