ALEARGĂ CA UN CAMPION

Deschizând uşa purtării de grijă a lui Dumnezeu

Când Domnul Isus Și-a învățat ucenicii să se roage, i-a învățat în primul rând să se focalizeze pe caracterul și atributele lui Dumnezeu: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău…”. El a deschis ușa rugăciunii prin ațintirea ochilor ucenicilor la Dumnezeu. Rugăciunea înseamnă o relație profundă cu Dumnezeu. Isus a dorit ca urmașii Lui să știe că rugăciunea nu este o formulă mistică sau un ritual religios, ci este comuniunea a două inimi. De aceea, Și-a învățat ucenicii să-L laude pe Dumnezeu și să se închine înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce este El și să ajungă să-L cunoască.

Odată ce ucenicii au avut o imagine clară a lui Dumnezeu, au putut să înțeleagă ce era pe inima Lui. Când inima lor a văzut inima Lui, într-un mod natural ei urma să se roage pentru lucrurile care se aflau pe inima Lui, să vadă nevoile lumii și să înceapă să se roage ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, așa cum i-a învățat El să se roage: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer și pe pământ”. De asemenea, ei urma să se roage pentru domnia Lui în inimile oamenilor.

După ce s-au închinat înaintea Tatălui, ucenicii urma să strige către El pentru lucrurile care erau pe inima Lui. Aceasta este rugăciunea plină de putere. Apoi, Domnul Isus Și-a instruit ucenicii să-și aducă nevoile lor înaintea lui Dumnezeu: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi…”. Ucenicii trebuia să aducă fiecare nevoie înaintea lui Dumnezeu. Pâinea reprezenta nevoia umană de bază. Fără de hrană, nu putem să supraviețuim. De aceea, Domnul Isus Și-a învățat ucenicii să privească la Dumnezeu pentru împlinirea fiecărei nevoi a vieții lor.

Este o observație interesantă cu privire la învățătura Domnului Isus despre rugăciune. Observați ordinea în care i-a învățat pe ucenici să se roage? În primul rând, atenția lor trebuia să fie îndreptată spre Dumnezeu, apoi spre nevoile lumii și, în cele din urmă, spre nevoile proprii. Acesta este aproape reversul ordinii în care se roagă cei mai mulți dintre noi. Adesea ne rugăm: „Doamne, ajută-mă! Am nevoie de asta. Te rog să-mi dai acel lucru.” Adesea deschidem ușa rugăciunii concentrându-ne asupra noastră, nu asupra lui Dumnezeu. Rugăciunea cu putere nu este doar rugăciune ferventă, ci este rugăciune după inima lui Dumnezeu. Începem cu Dumnezeu, iar focalizarea pe El ne conduce în mod supranatural la a ne ruga pentru alții. Rezultatul final este acela că El ne împlinește nevoile. El este Iehova Iire. El ne poartă de grijă și cunoaște fiecare nevoie a inimii noastre.

Atunci când Îl căutăm pe El și Împărăția Lui, El va împlini fiecare nevoie a vieții noastre. De fapt, imediat după ce îi învață pe ucenici cum să se roage, El le spune: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6:33). Rugăciunea care pune pe prim plan Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui are ca rezultat întotdeauna purtarea Lui de grijă.

În închinare și mulțumire ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu în măreția și bunătatea Lui. În mijlocire ajungem să cunoaștem inima lui Dumnezeu. În cererile noastre Îl întâlnim pe Dumnezeu ca Iehova Iire – Dumnezeul care ne poartă de grijă. Nu vrei să petreci astăzi un timp în rugăciune? Cunoaște-L pe Dumnezeu ca Tatăl tău, care stă pe tron, Cel Atotputernic, Cel sfânt care iubește lumea. Pe măsură ce-L cunoști, vei descoperi că El va împlini toate nevoile vieții tale.