ALEARGĂ CA UN CAMPION

Relația dintre rugăciune, trezire spirituală și evanghelizare

Era prima mea vizită în acea țară. Auzisem despre lucrarea lui Dumnezeu în România, am fost însă copleșit când am intrat într-un loc unde prezența lui Dumnezeu era vizibilă în poporul Lui. Auzisem istorisiri cu privire la marile treziri spirituale din trecut și mi-am imaginat că trebuie să fi fost ceva asemănător cu ceea ce vedeam în Oradea, România. Cu câteva ore înainte de începerea serviciului, oamenii erau adunați să se roage și să caute fața Domnului. În momentul când a început serviciul divin în seara aceea, biserica era plină cu oameni care stăteau în picioare pe culoare, în rânduri de câte cel puțin câte trei sau patru persoane. Oamenii stăteau peste tot, și în fața amvonului și afară, în stradă.

Era în anul 1980, iar creștinii din România erau persecutați sever. Unii creștini și-au pierdut locurile de muncă datorită credinței lor în Cristos. Alții erau bătuți și chiar închiși. Mulți observatori credeau că România cunoștea cea mai acerbă persecuție a creștinilor din întreaga Europă de Est. Cu toate acestea, mișcarea Duhului Sfânt în România era de neoprit.

Nu voi uita niciodată predicarea din acele zile din Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea. Mulți au venit la Cristos, iar la sfârșitul serviciului divin, unul din conducătorii bisericii a venit la mine și m-a întrebat: „Frate Sammy, a lucrat Dumnezeu într-un mod măreț în seara asta?” Am fost nedumerit de întrebarea lui și i-am răspuns: „Nu ai văzut că biserica a fost plină de oameni cu inima înfometată? Nu ai văzut cât de mulți oameni au răspuns la mesaj? De ce îmi pui această întrebare?”

Fratele a zâmbit și mi-a spus: „O, eu nu am fost în biserică, ci într-o sală alăturată, împreună cu 100 de oameni și ne rugam în timp ce predicai. Într-o altă sală erau 100 de femei care se rugau în timp ce predicai.” Am rămas fără cuvinte. Până atunci, nu mai predicasem în niciun loc în care 100 de bărbați și 100 de femei se rugau în timp ce predicam. Nu e de mirare că atât de mulți oameni au venit la Cristos.

Trezirea spirituală a început cu câțiva ani înainte în acea parte a României, când un păstor a chemat biserica la pocăință și a început să caute fața lui Dumnezeu. El i-a învățat să scrie liste cu numele oamenilor care aveau nevoie de Cristos și să se roage pentru ei. Biserica a început să se roage pentru atei, pentru cei care-i persecutau, pentru prieteni și familie și pentru colegii de la locul de muncă. Trezirea spirituală s-a născut în inima poporului lui Dumnezeu și mulți necreștini au ajuns să-L cunoască pe Cristos. Biserica a devenit cea mai mare biserică evanghelică din Europa. Creșterea lor numerică a fost un rezultat al trezirii spirituale, iar trezirea spirituală a fost roada rugăciunilor oamenilor lui Dumnezeu.

Acesta a fost tiparul marelui seceriș al sufletelor de-a lungul istoriei Bisericii. A fost tiparul creşterii rapide a Bisericii dinamice din Ierusalim, înregistrat în Faptele Apostolilor. Biblia spune: După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. (Faptele Apostolilor 4:31). Potrivit Scripturii au avut loc patru lucruri. În primul rând, creștinii s-au rugat. În al doilea rând, Dumnezeu a făcut un mare cutremur. În al treilea rând, toți s-au umplut de Duhul Sfânt, iar, în final, au primit putere să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu curaj.

Produsul final al rugăciunii a fost evanghelizarea. Atunci când ne apropiem de Dumnezeu, suntem umpluți de prezența și dragostea Lui, iar dragostea lui desăvârșită izgonește frica. De aceea, au avut putere să vorbească cu curaj. Fuseseră în prezența Celui ce este dragoste absolută. Frica fuge din prezența dragostei absolute. O biserică care se roagă va deveni întotdeauna o biserică evanghelizatoare. Evanghelizarea și trezirea spirituală nu sunt același lucru, totuși atunci când ne rugăm, suntem deja pe drumul spre trezire. Când trezirea spirituală pune stăpânire pe viața noastră, evangelizarea este rezultatul supranatural care urmează.