ALEARGĂ CA UN CAMPION

Iehova Nisi – Domnul, Steagul nostru

„Moise a zidit un altar şi i-a pus numele “Domnul, steagul meu”.” (Exodul 17:15)

Există momente când se pare că orice încercare de a face voia lui Dumnezeu duce la dificultăți și război spiritual. În astfel de timpuri, ne confruntăm adesea cu descurajarea și confuzia. Când intrăm într-o bătălie spirituală pentru sufletele oamenilor putem să ne epuizăm spiritual, emoțional, chiar și fizic. În aceste momente avem nevoie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Iehova Nisi – Domnul, Steagul nostru.

Prima ocazie când Biblia se referă la Dumnezeu ca Iehova Nisi este în Exodul 17:15. Amaleciții au venit să lupte împotriva copiilor lui Israel. Moise i-a spus tânărului Iosua că va ridica toiagul lui Dumnezeu și acesta va deveni steagul sub care vor lupta. Toiagul a devenit steagul care a dat soldaților putere și curaj. Câtă vreme Moise ținea ridicat toiagul lui Dumnezeu, erau biruitori asupra dușmanilor. Când mâinile lui Moise oboseau și trebuia să lase în jos toiagul lui Dumnezeu, poporul începea să piardă bătălia.

Biblia spune: „Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec.” (Exodul 17:11) În cele din urmă copiii lui Israel au câștigat bătălia, iar Moise a construit un altar și l-a numit Iehova Nisi (Dumnezeu, Steagul nostru). Au câștigat războiul pentru că aveau un simbol, un steag care fusese ridicat, iar acesta era Dumnezeu Însuși. Toiagul le reamintea de lucrările mărețe pe care Dumnezeu le făcuse în trecut, prin eliberarea copiilor lui Israel din robie.

Când intrăm în bătălia pentru sufletele oamenilor și noi trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Iehova Nisi. În urmă cu câțiva ani Dumnezeu ne-a călăuzit spre Burundi, în timpul unui război. Era aproape imposibil să intrăm în țară datorită războiului și datorită unui embargo asupra națiunii din partea țărilor vecine. Nu exista niciun zbor înspre Burundi, iar, pentru a intra în țară cu mașina, trebuia să treci prin mijlocul unei zone de război.

Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a condus în mod clar să proclamăm Evanghelia în acea țară sfâșiată de război. Am găsit un pilot care a fost dispus să riște și să ne ducă în țară. Am făcut pregătirile necesare pentru întâlniri și ne-am încrezut că Dumnezeu va lucra cu putere. Mike Scalf, directorul executiv al organizației noastre, a călătorit în Burundi cu directorul nostru din Rwanda, Joseph Karasanyi, pentru a face pregătirile pentru întâlnirile de evanghelizare. Eu eram planificat să ajung în Burundi după o săptămână.

Împreună cu soția eram în Londra, în seara dinaintea călătoriei spre Rwanda și apoi Burundi. În seara aceea, soția lui Mike a sunat și ne-a dat vestea șocantă că Joseph fusese amenințat. De asemenea, se făcuseră amenințări și cu privire la viața mea, iar Mike era foarte bolnav. În plus, mama lui Mike era în spital în Statele Unite, iar doctorii îi dădeau foarte puține șanse de supraviețuire. Imediat l-am sunat pe Mike în Burundi și mi-am dat seama că trebuie să-l scoatem de acolo imediat, pentru că era foarte bolnav.

Soția mea și cu mine ne-am rugat toată noaptea. În pofida dificultăților am simţit că Dumnezeu vrea să ne continuăm călătoria spre Burundi. Eram foarte conștienți de ceea ce ne poate aștepta când ajungem acolo, dar știam că trebuie să ridicăm un steag. Trebuia să chemăm oameni care să-L caute pe Dumnezeu pentru acea națiune și să se roage pentru o mare revărsare a Duhului Sfânt. Am ridicat mai întâi steagul electronic și prin e-mailuri am ridicat steagul rugăciunii. I-am rugat pe oamenii lui Dumnezeu să mijlocească pentru noi.

În final, am reușit să-l scoatem pe Mike din țară și să-l ducem în Uganda. Un doctor l-a tratat și i-a redat sănătatea. Mama lui a murit înainte ca el să se reîntoarcă în Statele Unite. Am primit e-mailuri de la oameni din toată lumea care ne spuneau că se roagă pentru noi. Un bărbat din Africa ne-a spus: „Nu mănânc până când Dumnezeu vă dă victorie.” În prima duminică după ce am trimis acel e-mail, bisericile au oprit serviciile de închinare pentru a se ruga pentru noi.

În cele din urmă Dumnezeu a lucrat și mii de oameni au venit la Cristos. A fost o mișcare incredibilă a Duhului lui Dumnezeu. Ministrul însărcinat cu negocierile de pace m-a sunat și m-a rugat să vin imediat la el acasă. „Mesajul tău despre pacea cu Dumnezeu este ceea ce are nevoie poporul meu,” a zis el. „Dacă te rog, vrei să aduci acest mesaj fiecărei persoane din țara noastră?”

Dumnezeu a făcut mult mai mult decât să ne protejeze. El ne-a dat o victorie măreață și mii de oameni au venit la Cristos. Sunt convins că acest lucru s-a întâmplat pentru că creștinii din toată lumea s-au aliniat să-L caute pe Dumnezeu. El a devenit Steagul nostru și sub conducerea Lui s-au aliniat și au câştigat luptătorii în rugăciune.

Steagul nostru nu trebuie să fie lucrarea noastră, denominația noastră, programele sau metodele noastre. Steagul nostru trebuie să fie Iehova Nisi. Moise a zidit un altar și l-a numit Dumnezeu- Steagul meu. Poate că și tu trebuie să zidești un altar în inima ta și să-L numești Iehova Nisi. Dă-I voie Lui să fie punctul central al vieții tale. Doar El poate să-ți dea victoria. Dacă ești descurajat în mijlocul bătăliilor spirituale, atunci vei putea să te întorci mereu la acel altar ca să găsești sursa victoriei.