ALEARGĂ CA UN CAMPION

David – Tânjind după inima lui Dumnezeu

Nu e nevoie de o cercetare amănunțită a paginilor istoriei pentru a descoperi marii bărbații și marile femei a lui Dumnezeu au fost oameni cu defecte ale sufletului. De fapt, a fi un om al lui Dumnezeu nu înseamnă a nu avea păcat. Dimpotrivă, înseamnă că ne-au fost iertate păcatele și, datorită harului revărsat peste noi, tânjim să facem voia lui Dumnezeu. Tânjirea inimii noastre este după lucrurile care sunt în inima lui Dumnezeu.

David a fost un om cu multe imperfecțiuni. Păcatele sufletului lui au fost evidente nu doar pentru cei ce l-au cunoscut, ci și pentru fiecare generație care avea să urmeze după el. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a numit pe David omul după inima Lui. Chiar dacă a falimentat cumplit, David va fi cunoscut mereu ca omul care a tânjit să aibă o inimă după inima lui Dumnezeu. Ce înseamnă să fii om după inima lui Dumnezeu?

În primul rând, David a avut o inimă sinceră. El întreabă: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?” Apoi tot el răspunde: „Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă” (Psalmul 15:1, 2). David știa că, pentru a fi o persoană după inima lui Dumnezeu, nu se putea juca cu El. Dimpotrivă, trebuia să fie complet sincer cu el însuși și cu Dumnezeu. El știa că trebuie să spună adevărul din adâncul sufletului dacă vrea să trăiască o viață de umblare îndeaproape cu Dumnezeu.

Prea mulți conducători creștini de azi joacă jocuri religioase. Adesea căutăm valoarea și vrednicia așa cum o face lumea: prin bani și clădiri. Sau ne risipim viața urcând pe scara succesului eclesiastic! Prea adesea facem lucruri în numele lui Dumnezeu pentru slava noastră. Adevăratul om al lui Dumnezeu își pune mereu întrebări grele. El știe că trebuie să fie cât se poate de sincer cu Dumnezeu dacă vrea să aibă o relație profundă cu Creatorul și Mântuitorul său.

Pentru a avea o astfel de sinceritate persoana care tânjește să cunoască inima lui Dumnezeu trebuie să aibă o inimă deschisă. Trebuie să-I dea voie lui Dumnezeu să-l cerceteze și să-i arate orice lucru care nu-I este plăcut. Fiecare avem puncte moarte, dar nu suntem toți deschiși să fim cercetați de lumina Duhului Sfânt. Mulți conducători ar fi încă și azi în linia întâi dacă și-ar fi deschis inima la cercetarea Duhului Sfânt. David a spus: „Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rinichii şi inima!” (Psalmul 26:2). El repetă rugăciunea în Psalmul 139. David a fost descris ca un om care tânjea să cunoască inima lui Dumnezeu pentru că a fost deschis la cercetarea Duhului Sfânt.

În urmă cu mai mulți ani i-am rugat pe membrii comitetului de directori ai lucrării noastre să-mi spună dacă văd în viața mea lucruri care trebuie schimbate. După câteva ore de la cererea mea, m-au făcut una cu pământul. Erau atât de multe lucruri pe care le vedeau și oamenii erau sinceri cu mine. Am fost dărâmat din punct de vedere spiritual. Aveam acum o alegere de făcut. Doream oare să aud toate defectele și slăbiciunile mele sau era acesta doar un exercițiu de imagine? Știam că oamenii aceia mă iubeau, de aceea erau deschiși să-mi arate greșelile, pentru că voiau să mă vadă că am succes în Împărăția lui Dumnezeu. De atunci încoace, am încercat să-I dau voie Duhului Sfânt să facă schimbările necesare în viața mea. Știu că omul lui Dumnezeu nu este neapărat lipsit de greșeli sau slăbiciuni, ci este omul care este sincer cu privire la slăbiciunile lui și este deschis la lucrarea Duhului Sfânt de expunere a acestor slăbiciuni.

Există o a treia caracteristică a inimii lui David, aceea a unei inimi zdrobite. David a păcătuit în modul cel mai teribil. Chiar dacă a trebuit să sufere consecințele păcatului, el a fost cu adevărat zdrobit și s-a pocăit în mod sincer. Omul lui Dumnezeu nu poate să-și ascundă păcatul, ci trebuie să fie deschis, cinstit și zdrobit cu privire la falimentele morale din viața lui. El a spus: „Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalmul 51:17).

Frângerea este rezultatul dragostei față de Dumnezeu. Nu este rezultatul faptului că suntem prinși asupra faptului. Nu este o încercare de a scăpa de consecințele greșelilor. Este conștiența faptului că L-am rănit pe Tatăl. De aceea spune David tot în Psalmul 51: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta” (Psalmul 51:4). David a păcătuit și împotriva altor persoane, nu doar împotriva lui Dumnezeu. A păcătuit împotriva Batșebei și soțului ei. Dar el știa că lucrul cel mai grav pe care l-a făcut a fost să frângă inima lui Dumnezeu. Omul după inima lui Dumnezeu experimentează o frângere mare când își dă seama că L-a rănit pe Dumnezeu.

O ultimă caracteristică a inimii lui David vrednică de menționat este că el a avut o inimă mulțumitoare. Nu poți să citești psalmii fără să observi că mulțumirea izvora într-un mod supranatural de natural din inima lui. El știa că toate lucrurile bune vin de la Dumnezeu, pentru că știa că una din caracteristicile inimii lui Dumnezeu este bunătatea. Fiind conștient de acest fapt, David scrie: „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui” (Psalmul 9:1). Omul care tânjește după inima lui Dumnezeu este cel care petrece mult timp în mulțumire și laudă față de Dumnezeul pe care-L cunoaște.