ALEARGĂ CA UN CAMPION

Roagă-te împreună cu familia ta

Mulţi oameni se roagă pentru familiile lor, dar foarte puţini se roagă împreună cu acestea. Şi totuşi, una dintre cele mai mari binecuvântări pe care o poate experimenta un părinte sau un partener de viaţă este rugăciunea împreună cu ai săi copii şi sau alături de soţ sau soţie.

Împreună cu soţia mea, ne-am început căsnicia rugându-ne împreună, tradiţie ce continuă de jumătate de secol. Am plâns, am râs şi ne-am închinat împreună în rugăciune. Am văzut cum Dumnezeu răspunde rugăciunilor, dar am învăţat şi să aşteptăm răspunsul de la El. Poate că cea mai mare binecuvântare a fost să ne rugăm îmreună cu copiii noştri.

Atunci când copiii noştri erau mici, obişnuiam să avem un timp devoţional înainte să îi punem la culcare. Acele momente au devenit ocazii de a le spune povestiri biblice, de a împărtăşi mărturii şi de a afla ce se întâmplă în vieţile lor. Acelea au reprezentat cele mai speciale perioade pe care le-am avut ca şi familie.

Amândoi copiii noştri s-au confruntat cu lucruri în viaţă ce i-au condus spre a vedea că au nevoie de Isus. Una dintre prietenele fiicei noastre a murit la o vârstă fragedă. Într-o seară, după timpul nostru de rugăciune şi de povestiri biblice, fiica noastră, Renee, m-a întrebat: “Pot să vorbesc cu tine?”. Ea desenase o fetiţă care era separată de Dumnezeu. Mi-a spus că îi este frică să moară şi că ar dori să Îl aibă pe Isus în viaţa ei. Ne-am rugat împreună şi Dumnezeu a lucrat adânc în inima ei. Fiul nostru a trecut printr-un alt fel de încercare. De asemenea, şi el ne-a cerut să ne rugăm la sfârşitul unuia dintre timpurile de rugăciune ca şi familie. Acele momente au fost momente preţioase pentru familia noastră.

Rugăciunea cu familia ne îmbogăţeşte vieţile în mai multe feluri. În primul rând, ne oferă oportunitatea ca fiecare membru al familiei să-şi împărtăşească problemele şi bucuriile vieţii lor şi să le aducă înaintea Domnului. Foarte uşor vieţile noastre pot deveni atît de ocupate, încât să pierdem comunicarea intimă pe care o avem unul cu celălalt.

În al doilea rând, rugăciunea ne conduce spre cele mai profunde şi mai pline de semnificaţie momente. Poate suna ciudat, însă eu am dezvoltat prietenii trainice rugându-mă cu alţii. Rugăciunea ne îndeamnă să-I împărtăşim lui Dumnezeu cele mai adânci nevoi ale inimii noastre. Pe măsură ce ne rugăm împreună cu alte persoane, se crează un anumit nivel de sinceritate. Rugăciunea sinceră necesită inimi neprefăcute. Acest fel de inimă va experimenta harul lui Dumnezeu la cel mai profund nivel.

În ultimul rând, rugăciunea dă un exemplu generaţiilor viitoare. Cea mai mare moştenire pe care o putem lăsa copiilor şi nepoţilor noştri sunt rugăciunile pe care le-am înălţat pentru ei şi cu ei. Ei pot uita posesiunile materiale pe care li le-am dat, însă imaginea unei mame şi a unui tată care se roagă nu va fi uitată.

Nu mi-am cunoscut niciodată bunicii din partea tatălui. Ei au murit înainte ca eu să mă nasc. Totuşi, într-o zi am aflat că bunica mea a fost o mare femeie a rugăciunii. Ea avea un anumit loc în pădure unde mergea şi căuta faţa Domnului. Am dorit mult să-l văd. Aşadar, am luat legătura cu nişte verişori de-ai mei mai în vârstă care ştiau unde este acel loc.

Ei m-au dus exact acolo şi pentru mine era ca şi un loc sfânt. Am rugat un artist să picteze un tablou cu bunica mea rugându-se aşa cum mi-au descris cei care au văzut-o. Am dat câte o copie a acelui tablou fiului meu şi fiicei mele. Nu vreau ca ei să uite minunata avere e care o avem ca şi familie. Cea mai mare moştenire pe care le-o vom lăsa va fi rugăciunea pentru ei şi cu ei.