ALEARGĂ CA UN CAMPION

Moise – Părinți credincioși

Adesea, un om al lui Dumnezeu a devenit mare pentru că părinții lui au fost oameni ai credinței. Acesta a fost și cazul lui Moise. El este considerat ca fiind unul din cei mai mari oameni ai credinței din toate timpurile. Totuși, el nu putea să devină astfel fără rugăciunile și credința părinților lui evlavioși. Biblia spune: „Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.” (Evrei 11:23).

Scena era tragică și teribilă. Faraon poruncise moartea tuturor băieților născuți în timpul perioadei sarcinii mamei lui Moise. Plânsetele părinților evrei de-a lungul Egiptului au strigat la cer. Copilașii erau uciși fără milă. Dar părinții lui Moise nu s-au temut de edictul faraonului. Ei l-au ascuns pe Moise timp de trei luni, iar apoi l-au pus într-un coșuleț din papură, acoperit cu smoală. Au pus coșulețul pe râul Nil, plin de crocodili. Restul este istorie. Moise a crescut și a devenit cel mai mare lider al istoriei evreiești. El a devenit omul folosit de Dumnezeu la eliberarea copiilor lui Israel din robie. În toată măreția în care l-a folosit Dumnezeu pe Moise, credința părinților lui este adesea trecută cu vederea.

Moise a devenit un om deosebit în mare parte datorită credinței părinților lui. Ei „L-au crezut pe Dumnezeu.” Credința lor a fost primul pas al lui Moise către destinul său. Câteva caracteristici ale credinței părinților lui Moise ies în evidență. În primul rând, au văzut planul lui Dumnezeu pentru viața lui. Au refuzat să privească la circumstanțele din jurul lor. Biblia spune că „au văzut că nu este un copil obișnuit.” Era ceva special cu privire la el, iar părinții lui și-au dat seama de lucrul acesta. Ei au refuzat să permită lumii din jurul lui să-l distrugă. Dimpotrivă, au stat tari în credință, știind că Dumnezeu avea un plan pentru viața fiului lor. Au văzut lucrul acesta prin credință.

Nu trebuie să umblăm prin vedere. Ca urmași ai lui Cristos trebuie să înțelegem că umblăm și trăim viața prin credință. Credința ne permite să vedem lucruri pe care alții nu le pot vedea. Vedem planul lui Dumnezeu pentru copiii noștri, și putem să ne rugăm pentru ei, așa cum părinții lui Moise au stat tari prin credință. Credința ne dă putere să vedem dincolo de circumstanțe, direct în inima lui Dumnezeu, în ce-i privește pe copiii noștri.

De asemenea, părinții lui Moise au refuzat să cedeze în fața fricii de circumstanțele dramatice din jurul lor. Biblia spune: „nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.” Trăim într-o generație în care copiii noștri sunt confruntați cu circumstanțe severe. Efectele negative puternice ale mass-mediei asupra vieții lor sunt incredibile. Consumul de droguri este în creștere. Sarcinile la adolescente cresc exponențial. Virusul imuno-deficitar (HIV) îi ucide pe tineri așa cum soldații lui faraon ucideau copilașii evrei. În acest context părinții creștini nu trebuie să se teamă. Putem să privim la cer și să vedem planul lui Dumnezeu pentru copiii noștri. Nu trebuie să trăim cu frica de circumstanțe, ci mai degrabă prin credința în Dumnezeul atotputernic.

Împreună cu soția mea, i-am încredințat lui Dumnezeu pe ambii noștri copii încă din timpul sarcinii. Amândoi au ajuns să-L primească pe Cristos la vârstă fragedă. Amândoi au trecut prin rebeliunea tipic adolescentină. Au fost momente când, împreună cu soția mea, plângeam păcatele copiilor noștri. Am văzut însă că Dumnezeu este credincios. Duhul lui Dumnezeu care locuiește în noi este mai puternic decât toate forțele lumii care încearcă să-i facă pe copiii noștri să se conformeze lucrurilor care-i distrug. Am învățat că părinții nu trebuie să trăiască cu frică. Ei pot să trăiască prin credință, iar Dumnezeu va face ceea ce a promis. El a făcut și în cazul copiilor noștri și cred că-Și va împlini promisiunea și în ce-i privește pe copiii tăi.

În cele din urmă, părinții lui Moise au acționat prin credință. Mulți părinți au noțiunea greșită că credința este pasivă. Trebuie doar să ne încredem în Dumnezeu, fără să facem nimic altceva. Acest mod de a gândi este contrar Scripturilor. Pe măsură ce citim Evrei cap. 11 (marele capitol al credinței), vedem bărbați și femei care au trăit și au lucrat doar prin credință. În pofida fricii și circumstanțelor nefavorabile, au lucrat. Credința lucrează. Nu există nici un conflict între credință și fapte. De fapt, Biblia spune: „Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi” (Iacov 2:17).

Părinții lui Moise nu au stat liniștiți, cu mâinile în sân, spunând: „Doamne, ne încredem în Tine, iar Tu vei scăpa viața copilașului nostru.” Nu! Ei au făcut un coșuleț și l-au acoperit cu smoală. Au pus coșulețul și copilul din el în mâna Domnului. Ei și-au făcut partea lor, iar Dumnezeu Și-a făcut partea Lui. Partea lui Dumnezeu a fost miraculoasă. Partea lor a fost munca grea. Ei au riscat mult și l-au încredințat pe Moise Domnului. Dumnezeu a luat acest copil și a făcut din el un fiu de rege. Ei l-au pus în râu; Dumnezeu l-a pus în palatul lui faraon. Ei au plâns, iar Dumnezeu a răspuns.

Cred că vor fi multe surprize în cer. Sunt convins că una din acele surprize va fi să vedem cât de mulți oameni mari ai lui Dumnezeu au ajuns așa datorită părinților lor evlavioși și rugativi. Formarea unui mare om a lui Dumnezeu începe adesea cu lacrimile unei mame în locul ei ascuns de rugăciune. Mulți oameni ai lui Dumnezeu sunt astăzi datorită rugăciunilor de ieri ale unei femei sfinte a lui Dumnezeu.