ALEARGĂ CA UN CAMPION

Viaţa de familie – 6 – Partea practică a comunicării

Sammy Tippit: Am vorbit despre relaţia dintre soţ şi soţie şi cât de importantă este comunicarea. Dumnezeu îşi arată şi îşi demonstrează dragostea faţă de noi. El şi-a comunicat această dragoste trimiţându-L pe Isus Cristos să trăiască pe acest pământ. Comunicarea este în centrul şi esenţa dragostei Domnului pentru noi.

În orice relaţie bună, fie că e de afaceri, de familie, în biserică sau de orice alt fel, trebuie să existe o comunicare bună. Când aceasta se întrerupe, relaţia se rupe, de aceea, vrem să vorbim în continuare despre comunicare şi să ne concentrăm pe acest subiect. Vreau să fim foarte practici de această dată, analizând ideea comunicării şi să vorbim despre ceea ce facilitează comunicarea. Tex, hai să împărtăşim noi doi unul din lucrurile care facilitează o bună comunicare.

Tex Tippit: Cred că de mare ajutor este comunicarea continuă. Dacă există o piedică, uneori nu mai comunicăm. În fiecare zi încercăm să petrecem timp împreună şi să împărtăşim cum ne-a fost ziua, ce ni s-a întâmplat: cele bune și cele rele, lucruri care au avut loc. Pentru mine, timpul este ceva foarte important.

Un lucru pe care l-am făcut de-a lungul anilor, este că, atunci când ne ducem seara la culcare, ne ţinem de mână şi ne rugăm pentru familiile noastre, pentru nepoţi şi pentru oamenii pe care îi cunoaştem. Cred că şi această formă de comunicare, să ne ţinem de mână şi să ne rugăm împreună, a fost specială de-a lungul anilor.

Sammy: Da. Deoarece luăm lucrurile care sunt aproape de inimile noastre şi le aducem Domnului. Asta ajută la comunicare. Ai spus ceva ce cred că este important şi pentru mine. A fost unul din cele mai bune lucruri pentru mine.  Şi anume, că de-a lungul anilor, ne-am făcut timp. Era o vreme când ne plimbam împreună. Acea vreme a trecut, dar obişnuiam să ne plimbăm împreună şi, în acele momente, discutam. După cum se poate vedea, acum nu mă mai plimb, acum mănânc.

Ieşeam şi mâncam împreună. Ne desprindeam de tot. Uneori, chiar şi atunci când filmam pentru acest program, te-am sunat şi ți-am spus: „Dragă, trebuie să vorbesc cu tine. Sunt epuizat şi am nevoie să vorbim.” Aşa că ne întâlneam şi ne retrăgeam. Tu ascultai, iar asta era de mare ajutor pentru mine pentru că puteam comunica. Timpul este de importanţă crucială. Apoi, ceea ce ai spus despre a nu lăsa lucrurile mici să întrerupă comunicarea. Lucrurile mici se pot acumula şi pot deveni lucruri mari şi, fără să-ţi dai seama, nu mai vorbiţi deloc.

Tex: Este ca un fel de strat de flori. Adică, avem un strat de flori în curtea din faţă. Cel puţin, aşa se presupune că este, un strat de flori. Sunt multe buruieni care cresc în el, iar acele buruieni înăbuşă florile şi frumuseţea grădinii. Cred că acesta este punctul în care este important pentru noi să ne facem timp să comunicăm. În grădina de flori scoatem buruienile, pentru ca florile să poată înflori.

Sammy: Da, acele lucruri care o împiedică … De obicei este vorba despre mine.

Tex: Nu, e valabil pentru amândoi.

Sammy: Există lucruri despre care trebuie să spunem: „Hai să ne ocupăm de aceste lucruri.”  Cum stau lucrurile la voi? Ce anume vă ajută să comunicaţi?

Dave Tippit: Cred că ceea ce aţi spus voi este important: să îţi iei acele mici porţiuni de timp pe care le ai pe parcursul zilei. Este punctul din viaţă la care suntem noi, aşa cum a spus Kelly. Avem un copil la liceu, unul în ciclul gimnazial şi altul în ciclul primar. Viaţa este atât de aglomerată şi, dacă nu acţionezi cu intenţie pentru a lua acele porţiuni mici de timp când conduci maşina, când ești acasă, sau oriunde altundeva, pierzi legătura din lipsă de comunicare.

Pot trece zile şi poate că ai comunicat doar chestiuni de logistică, dar nu ai făcut o legătură între cele două inimi. Cred că un alt lucru care se adaugă la asta este să acţionezi cu intenţie privind găsirea de spaţii şi locuri în care, aşa cum ai spus, să ieşi să mănânci sau să ai ceea ce noi numim un timp special al nostru, să mergi în diferite locuri.

Atenţia se concentrează asupra celuilalt şi asupra inimii, nu asupra altora, nu la ceea ce trebuie să facem, lista noastră de obiective şi lucruri de felul acesta. Suntem atenţi unul la altul. Ne bucurăm unul de altul, ne apropiem unul de altul, vedem ce anume ne atinge inima şi mintea, punem acele întrebări şi suntem alături unul de altul.

Un alt lucru bun este că, dacă eşti în călătorie sau mergi într-un alt loc, uneori poţi merge undeva şi să fii schimbat şi cred că ori de câte ori poţi, este bine să îţi iei soţia cu tine doar pentru că poate experimenta acelaşi lucru ca tine. Există acea profunzime a legăturii care are loc acolo. Dacă ai bunici buni care pot să aibă grijă de copii din când în când…

Sammy: Cred că voi aveţi o viaţă dificilă.

Kelly Tippit:  E o binecuvântare. Uriaşă.

Dave: Da. Cred că asta este vital.

Kelly: Urma să adaug la asta. Cred că este ceva diferit, dar, de asemenea, trebuie să înveţi cum să ai păreri diferite. Îmi amintesc că obişnuiam să ne certăm, cum am crescut în acest aspect şi cât de important este să te ocupi de probleme şi nu să le mături sub covor sau să pretinzi că nu s-a întâmplat nimic şi să te scoli a doua zi şi să îţi vezi de viaţa ta. Aşa se acumulează resentimente şi se rupe legătura pe măsură ce trece timpul. Cred că am învăţat cât de important  este să discuţi lucrurile şi să treci prin ele. Este cel mai bine pentru comunicare.

Sammy: Cred că asta este o parte din ceea ce spunea Tex referitor la buruienile din grădină. Acele buruieni cresc dacă nu te ocupi de ele. Trebuie să înveţi cum să te ocupi de acele lucruri în felul tău. Mă voi întoarce la ideea timpului. Mi s-a întâmplat ceva cu câţiva ani în urmă. Cred că vă amintiţi. Era în timpul Sărbătorii Mulţumirii, când doctorul mi-a spus că trebuie să tac timp de două săptămâni.

N-am putut spune un singur cuvânt şi voi toţi din familie aţi avut un timp grozav pentru că eu nu puteam spune nimic. Oricum, mi-am luat o săptămână cu Tex şi am mers la Marele Canion. A fost o experienţă frumoasă pentru mine să fiu tăcut, să ştiu că El este Domnul şi să vin în prezenţa Lui. A fost atât de minunat, încât îmi doream ca fratele meu, care nu a călătorit niciodată, n-a mers nicăieri, să vadă Marele Canion.

M-am gândit: „Asta ar fi grozav.” Aşa că l-am sunat şi i-am spus: „Uite. Iţi iau bilet de unde eşti în Phoenix. Ne întâlnim şi te duc la Marele Canion. Petrecem câteva zile acolo la Marele Canion. Este incredibil de frumos şi minunat.” Ne-am dus acolo şi ştii ceva? Nici că i-a păsat de Marele Canion. S-a bucurat cel mai mult să petreacă timp cu mine. Domnul a vorbit inimii mele prin aceasta, arătându-mi cât de important este să faci asta.

Este puţin pe lângă subiectul nostru, dar cred cu adevărat că este parte din întregul proces de comunicare. Foarte pe scurt, ce anume ne împiedică să avem acel timp, să putem să rezolvăm toate acele probleme, să nu lăsăm buruienile să crească? Cred că deja aţi menţionat toţi un lucru: munca. Dar există şi altceva, sau vreţi să ne întoarcem la asta? Ce piedici sunt în calea comunicării noastre?

Dave: Am atins tema puţin mai devreme, dar vreau să o accentuez puţin. Atunci când îţi vezi soţia sau soţul aşa cum îi vede Dumnezeu, când îl vezi pe el sau pe ea ca fiind creaţia specială, uimitoare care are chipul lui Dumnezeu în interior, comunicarea va veni de la sine. Dacă pierzi din vedere faptul că acea persoană este o creaţie specială a Domnului alături de care vei fi tot restul vieţii tale, atunci toate încep să se prăbuşească în jurul tău. Pentru mine, este o chestiune ce ţine de perspectivă. Ca şi cum ai spune: „Doamne, ajută-mă să am ochi să o văd pe Kelly aşa cum o vezi tu.” Deoarece El o vede ca pe o femeie minunată pe care El a creat-o şi în care face lucruri minunate. Cred că asta ar fi sus pe lista mea.

Tex: Trebuie să îi vezi ca pe un dar. „Eşti darul lui Dumnezeu pentru mine pentru ca şi eu să pot deveni parte din ceea ce sunt.” Ce spui este că priveşti lucrurile ca pe ceva pozitiv.

Sammy: Dacă este ceva ce crezi că trebuie să facem care să faciliteze comunicarea, ce ai spune?

Tex: Încurajare.

Sammy: Încurajare. Bun.

Dave: Eu aş spune că trebuie să îi cerem Domnului ochi să ne vedem soţiile aşa cum le vede El.

Kelly: Şi să îţi iei timp să vezi şi perspectiva lor, nu doar a ta.

Sammy: Să încheiem şi să spunem următorul lucru. Începe să îţi priveşti soţul sau soţia cu ochii Domnului. El ţi-a dat acea persoană. Am început vorbind despre creaţie, despre Dumnezeul care ţi-a dat persoana cu care te-ai căsătorit şi te-a dăruit pe tine acelei persoane. Să apreciezi darul pe care Domnul ți l-a dat, este darul chipului Său. Fii o încurajare pentru acea persoană şi creşteţi. Ţine minte că niciodată nu va fi totul perfect. Întotdeauna trebuie să continui să crești în această relaţie. Să nu uiţi asta niciodată.