ALEARGĂ CA UN CAMPION

Viaţa de familie – 5 – Elementele comunicării

Efeseni 5:21; Filipeni 2:3

Sammy Tippit: Am discutat despre relaţiile dintre soţ şi soţie cu un accent special pe comunicare şi pe importanţa vitală a comunicării. Vrem să continuăm discuţia despre cum să comunici în mod eficient. Când Biblia începe să vorbească despre relaţia dintre soţ şi soţie în Efeseni, capitolul 5, ne spune: “Supuneţi-vă unii altora în frica lui Cristos.” Într-o altă traducere ar suna: „Supuneţi-vă în reverenţă faţă de Cristos.” De multe ori, cuvântul supunere nu le place oamenilor, dar Biblia îl foloseşte. Spune să te supui pe tine însuţi. Ce înseamnă asta? Am găsit o definiţie pentru supunere. Înseamnă să respecţi cu un duh de smerenie la bază. Ne respectăm unul pe altul într-un duh de smerenie.

Dacă avem respect unul pentru altul, înrădăcinat în smerenie, acest lucru facilitează comunicarea şi ne ajută să comunicăm unul cu altul. Să vorbim așadar despre comunicare şi respect şi ce înseamnă acestea pentru voi. Cum faci asta? Cum dezvolţi duhul de respect reciproc şi duhul de smerenie?

Dave Tippit: Aşa cum am spus într-o sesiune anterioară, cred că respectul trebuie câştigat. Cred că uneori, aşa cum am discutat despre diferitele limbaje ale iubirii, noi proiectăm ceea ce ne dorim, ceea ce respectăm în alţii asupra soţiilor noastre. Dar se poate ca ele să aibă un sistem de valori diferit pentru câştigarea respectului.

De exemplu, soţia ta poate fi o persoană care are nevoie ca cineva să o asculte, să aibă o ureche atentă, să simtă cu ea, nu să spună multe sau să încerce să rezolve problemele ori de câte ori îşi deschide inima faţă de tine. Asta este ceea ce respectă ea. Pe de altă parte, se poate să ai un soţ care vine dintr-un context mai direct şi care spune lucrurilor pe nume, este direct şi sincer atunci când vorbeşte. Asta respectă el. Tu îi spui adevărul, iar el….

Sammy: Vorbeşti despre noi?

Dave: Nu am niciun motiv să mă uit la voi.

Tex Tippit: Aşchia nu sare departe de trunchi, nu-i aşa?

Dave: Cred că trebuie să învăţăm să ne apreciem şi să ne preţuim unul pe altul în felul dorit de fiecare parte şi să încercăm să ne întâlnim la mijloc cu privire la ceea ce discutăm. Cred că respectul adevărat se naşte din asta. Ori de câte ori vă întâlniţi la mijloc şi nu încerci să o determini pe soţia ta să facă ce vrei tu sau vice-versa, respectul începe să apară.

Kelly Tippit: Cred că trebuie şi să te focalizezi asupra punctelor tari ale celuilalt şi nu pe slăbiciunile sale. Dacă în mod natural vezi paharul pe jumătate gol şi nu plin, ai tendinţa de a te concentra asupra slăbiciunilor şi vrei să îl schimbi pe celălalt şi să îl transformi. Cred că oamenii ca mine, care se confruntă cu asta, trebuie să se focalizeze continuu pe punctele tari şi să ţină minte că asta aşteaptă şi de la celălalt. Deci şi tu trebuie să faci la fel, iar asta va ajuta la clădirea respectului reciproc.

Sammy: Aceasta este una din principalele plângeri pe care le aud de la cupluri când vorbim despre respect. Unul din ei spune: „Ei bine, soţul meu încearcă mereu să ia locul Duhului Sfânt, încercând să spună: „Voi face această persoană asemenea lui Isus.” Desigur, asta este o sarcină imposibilă, îndeosebi pentru Tex, deoarece eu încă mai am drum lung de parcurs. Smerenia joacă un rol important aici. Din nou, ne întoarcem la ideea smereniei.

Cred că pentru a putea comunica, cel mai important este să ai un duh smerit. Văd latura aceasta în voi. Pentru mine, duhul de smerenie a fost acolo şi, uneori sunt convins de asta, deoarece spun: „O, vai, văd că nu sunt aşa.” Spune-mi ce anume te determină să dezvolţi un duh smerit. Nu vreau să spun că eşti smerenia întruchipată, dar trebuie să fii cu mine.

Tex: Ne-am căsătorit, aşa că…se aseamănă cu o coajă de ou. Dacă pui înapoi la un loc o coajă de ou spartă, piesele se completează reciproc. Cred că în vieţile noastre, aşa cum a spus Kelly, în anumite locuri există frângere; noi avem și puncte tari şi puncte slabe şi asta ne ține împreună.

Cred că unul din lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult la tine este că deschiderea, care pentru mine e o provocare. Mă motivezi să fiu mai deschisă. A fost o binecuvântare în viaţa mea şi, uneori eşti atât de puternic încât mă gândesc: „Uau!” Asta mă face să mă rog, deci cred că mă îndreaptă spre Isus.

Sammy: Asta este comunicare. Despre aceste lucruri vorbim. Braden, cel mai mic copil al vostru, este ca mine în anumite privinţe. Mă identific cu Braden, deoarece vocea mea este în mod natural mai puternică decât o aud eu însumi, iar uneori, vorbesc tare, iar oamenii cred că nu aud.  Pentru mine e normal lucrul acesta nu și pentru alții. Despre asta vorbeam în legătură cu smerenia.

Mă cunoașteți şi vă dați seama: „Hei, nu vrea să spună lucrurile aşa cum au ieşit.” Aţi putut discerne asta. Ştiu că este ceva ce Domnul a făcut în inimile voastre, căci doar El ar fi putut face asta. Voi ce credeţi? Există ceva ce vedeţi unul în altul şi care v-a binecuvântat sau v-a ajutat să vă dezvoltaţi acel respect (cum aţi spus, respectul se câştigă)?

Kelly: Cred că atunci când mă uit la Dave, respect felul în care îi preţuieşte pe oamenii care sunt diferiţi de el. Vede ce e diferit în oameni şi, în loc să se teamă de ei sau să îi alunge, învaţă de la ei. Nu încearcă să îi facă să se schimbe, să fie ca el sau să le schimbe gândirea. Pur şi simplu, îi pasă de ei.

Cred că asta are mult de-a face cu călătoriile. A crescut călătorind foarte mult şi a fost în preajma oamenilor de diferite religii, diferite credinţe, diferite obiceiuri, hrană diferită şi nu este speriat să fie în preajma lor. Preţuiesc mult felul în care poate să facă pe cineva să se simtă confortabil, doar pentru că îl acceptă. Nu există prejudecată şi se pricepe foarte bine să înveţe de la oamenii diferiţi de el.

Dave: Cred că pentru mine în capul listei se găseşte faptul că Kelly are o inimă de slujitor ca a lui Cristos, care se jertfeşte pe sine. Trăieşte aşa în fiecare zi. Poţi spune anumite cuvinte, dar acţiunile tale au o voce mai puternică decât cuvintele şi în fiecare zi ea face lucruri altruiste care reprezintă cleiul familiei noastre.

Adesea nu primeşte mulţumiri, mai ales de la copii, şi nici de la mine, dar continuă să facă dintr-o dragoste profundă, autentică pe care o are pentru fiecare din noi. Ştie că asta ne va face familia mai bună, o va face să funcţioneze aşa cum trebuie.

Partea B, foarte pe scurt, este ceea ce am menţionat mai devreme, inima ei deschisă pentru alţii. Şi asta are legătură cu smerenia. Îndeosebi cu cei care nu au o voce, cei neajutorați, cei care sunt intimidaţi, cei care nu au primit multe în viaţă. Vrea să păşească alături de ei şi să îi ajute, să îi îndrepte spre direcţia în care îşi pot atinge potenţialul dorit de Dumnezeu pentru ei. Apreciez acest lucru.

Sammy: Doar vorbind despre asta, cred că aceasta este comunicarea pe care vrem să o evidențiem. Ai menţionat un lucru, Kelly. Să recunoşti punctele tari ale celuilalt şi cât de folositor este să verbalizezi asta. Una din slăbiciunile mele este să verbalizez ceea ce văd. Văd că apreciez, dar trebuie să verbalizez mai mult. Trebuie să verbalizez punctele tari ale altora.

Asta este ceva ce Tex a făcut. Unul din lucrurile care ajută comunicarea noastră este să începem să ne spunem unul celuilalt care sunt punctele tari pe care ni le vedem, aşa cum am făcut aici. Câştigarea respectului ne ţine înrădăcinaţi în acel duh de smerenie. Scriptura spune: „fiecare să privească pe altul mai presus de sine însuşi…”.

Să vezi punctele tari şi să recunoşti că ele pot fi, cu adevărat, folositoare. Acesta este un exercițiu necesar. Să vă supuneţi unii altora în reverenţă şi frică de Cristos, pentru ca atunci când vă priviţi şi vă respectaţi unul pe altul, inima să fie înrădăcinată într-un duh de smerenie. Asta spune Scriptura că este ceva ce putem face şi ne este de ajutor pentru a comunica mai bine între voi.