ALEARGĂ CA UN CAMPION

Cerând iertare în cadrul familiei

Capul soţiei mele era îngropat în mâinile ei în clipa în care am intrat în bucătărie. Suspinele ei mi-au topit inima. Ceva era cu disperare greşit.

Nu mi-a luat mult timp să descopăr că nu ceva era greşit. În decursul următoarei ore, râuri de condamnare din partea Duhului Sfânt au trecut peste inima mea. Cineva era greşit şi eu eram acel cineva!

Ne luptam cu boala fiului nostru timp de aproape un an de zile. Ne-am rugat, dar se părea că cerul este închis şi că Dumnezeu nu ascultă. Soţia mea, Tex şi cu mine ne-am rugat Domnului să ne cerceteze inimile şi să ne arate dacă există în viaţa noastră vre-un lucru care nu-I este plăcut Lui.

Când am intrat în acea zi în bucătărie, Dumnezeu tocmai ne răspunsese la rugăciune. Cu lacrimi curgându-i pe obraz, Tex mi-a spus: “Trebuie să-mi cer iertare faţă de tine!”

Mi-am tras repede un scaun lângă ea, i-am mângâiat părul şi am întrebat: “Pentru ce?”

Şi-a vărsat inima înaintea mea. Adunase amărăciune din cauza unor lucruri pe care eu le făcusem la începutul căsniciei noastre, lucruri care au rănit-o. Mi-a spus că ştia că amărăciunea umbrise relaţia noastră. S-a pocăit şi I-a cerut Domnului să o curăţească. Acum dorea ca şi eu să o iert.

Când ea şi-a deschis inima, ceva s-a petrecut în inima mea. E ca şi cum aş fi trăit cu nişte ochelari ca de cal, care au fost îndepărtaţi într-o clipă. Dumnezeu mi-a arătat mândria mea. El mi-a revelat cât de mult am rănit-o pe persoana pe care o iubesc cel mai mult. El Şi-a manifestat sfinţenia şi mi-a expus păcătoşenia. Mi-am mărturisit Lui eşecul.

Am plâns. I-am cerut ei iertare. Ne-am luat timp să stăm unul cu celălalt, evadând undeva doar noi doi. Am vorbit. Apoi ne-am rugat. Am plâns. Ne-am rugat din nou. A fost una dintre cele mai profunde lucrări ale lui Dumnezeu pe care am experimentat-o.

Am rămas cu câteva adevăruri transformatoare de viaţă din acea întâlnire cu Dumnezeu de reînnoire alături de soţia mea. În primul rând, doar atunci când Îl vedem pe Dumnezeu în sfinţenia Sa, suntem conduşi către smerenie, zdobire şi iertare. Dacă suntem prea ocupaţi gândindu-ne doar la noi înşine, curgerea harului lui Dumnezeu este blocată şi un baraj de amărăciune se construieşte.

În al doilea rând, iertarea se ataşează de o inimă zdobită. Psalmistul spune: “Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalmul 51:17). Experimentăm iertarea atunci când suntem zdobiţi din cauza eşecurilor noastre.

În ultimul rând, când inimile noastre sunt smerite, nu este dificil să cerem iertare. Ne este greu să ne cerem iertare din cauza mândriei care ne umple.

Eu şi Tex am experimentat cea mai mare reînnoire a căsniciei noastre deoarece amândoi L-am întâlnit pe Dumnezeu în sfinţenia Lui. Ne-am aflat zdrobiţi în faţa Lui şi unul în faţa celuilalt. Atunci când am privit la El, am căutat iertarea. Nu mai exista nici un pic de loc pentru mândrie sau amărăciune. Inimile noastre erau pline de har. Măreţul har!

Fiecare familie are nevoie să caute faţa Domnului. Doar atunci când Îl vom vedea pe El, vom cădea în genunchi şi vom cere îndurare. Harul şi îndurarea sunt ingredientele care crează o atmosferă de dragoste şi siguranţă. Caracterul familiei este dezvoltat de inimi smerite şi zdrobite, care caută iertarea lui Dumnezeu şi iertarea celorlalţi.

Petrece astăzi un timp în care să Îi ceri lui Dumnezeu să îţi cerceteze inima. Sfinţenia Lui te va conduce pe calea harului şi a îndurării. Şi vei găsi iertarea pe acest drum.