ALEARGĂ CA UN CAMPION

Facerea de ucenici – 3 – Creşterea în asemănarea cu Cristos

Filipeni 3:10

Sammy Tippit: Vorbim despre ce înseamnă să fii urmaş al lui Isus, ucenic al lui Isus. O mare parte înseamnă să creşti în asemănarea Lui, să devii mai mult ca El. Acesta este scopul uceniciei. Să devenim mai mult asemenea lui Isus. Probabil cel mai deosebit creştin care a trăit vreodată este apostolul Pavel. El a făcut o afirmaţie foarte interesantă.

El a spus: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.” Vreau să vorbim despre asta, Corey, despre ce înseamnă să creşti în asemănarea lui Cristos şi să începem cu Pavel şi cu acele cuvinte pe care le-a spus: „Să-l cunosc pe El” Pavel L-a întâlnit pe Cristos. Deja se întâlnise cu Cristos pe drumul Damascului. El îi persecuta pe creştini. La vremea aceea se numea Saul.

Isus i S-a descoperit. A fost convertit. Viaţa lui s-a schimbat. Una dintre dovezile extraordinare pentru Cristos este convertirea lui Pavel. Apoi, el a devenit acest creştin incredibil, vestind Evanghelia în toată lumea. Dar el a spus: „Să-L cunosc pe El…”. Oare nu-L cunoştea deja? Ce înseamnă asta? Ce voia să spună acolo? Care este diferenţa dintre ceea ce se întâmplase pe drumul Damascului şi ceea ce spune el aici?

Corey Webb: Cred, Sammy, că asta e în concordanță cu tot ceea ce am spus până aici. Smerenia lui Pavel este recunoaşterea sa că are nevoie mai mult de această relaţie profundă. Era o tânjire după prezenţa lui Cristos în viaţa lui.

Sammy: Bun. El a spus asta în mai multe feluri: „şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui”. Să vorbim despre asta. Cum ajungem să Îl cunoaştem pe Cristos şi, întâi, puterea învierii Lui iar apoi, părtăşia suferinţelor Lui? Ce înseamnă asta?

Corey: Ei bine, un mod de a privi lucrurile este că afirmaţia sa, „puterea învierii Lui”, este recunoaşterea că aceeaşi putere care a fost la lucru în Cristos şi L-a înviat din mormânt, este puterea aflată la lucru în fiecare din noi. Pavel vedea acea putere la lucru în el şi tânjea ca ea să continue să acţioneze în viaţa lui.

Sammy: Una din marile descoperiri şi gânduri ale vieţii creştine este că Duhul Domnului, Creatorul universului, locuieşte în interiorul acestui trup.

Corey: Corect!

Sammy: Aceeaşi putere…Putem să fim prinşi de putere. Am vorbit mai devreme despre mândrie. Puterea poate duce la mândrie, dar puterea lui Dumnezeu în fiecare din noi nu este ceva ce ne face egoişti, ci ceva ce ar trebui să ne smerească.

Corey: Absolut.

Sammy: Să spui: „Eu nu pot trăi viaţa creştină…”. Am vorbit despre gelozia mea. „Nu pot învinge gelozia, dar, Doamne, tu poţi. Puterea lui Cristos este în mine.” La asta te referi atunci când vorbim despre a-L cunoaşte pe El? Asta sună mai intim. L-am cunoscut atunci când am venit la Cristos. Acea putere era deja prezentă, dar trebuie să cresc în cunoaşterea ei. Despre asta vorbim acum?

Corey: Corect. Biblia spune „Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume.” Când acea putere se manifestă în tine, în timp ce tu continui să umbli în duhul lui Cristos, ea se revarsă în viaţa ta zilnică, în acţiunile tale, în manierele tale şi se întâmplă lucruri la care nici nu te gândeşti.

Totul se întâmplă în timp ce tânjim după El şi avem părtăşie cu El. Biblia spune: „Rugaţi-vă neîncetat.” Ce înseamnă asta? Ne plimbăm peste tot cu capul plecat, tot timpul? Nu. Este acea părtăşie constantă cu Creatorul nostru în viaţa de fiecare zi.

Sammy: Bun. Cu toate acestea, avem multe probleme. O mamă are un copil care trece printr-o criză. Când ajungem în aceste situaţii, ce facem? Ne tensionăm. Suntem iritabili. Aşa că atunci venim şi spunem: „Doamne, am nevoie de puterea Ta. De harul Tău. De plinătatea Ta. Preia controlul vieţii mele.” Ajungem să Îl cunoaştem. Zilnic vom întâmpina tot felul de situaţii.

Corey: Desigur.

Sammy: Când ne confruntăm cu ele, depindem de Domnul. Depindem de puterea Lui. A doua parte este: „ şi părtăşia suferinţelor Lui”. Știu că cei mai mulţi, probabil, vor să Îl cunoască pe Cristos în puterea învierii Lui, dar nu prea mulţi vor să Îl cunoască în părtăşia suferinţelor Lui. Deci, ce înseamnă să Îl cunoşti în părtăşia suferinţelor Lui?

Corey: Ei bine, cred că atunci când Pavel vorbea despre asta, el deja văzuse alţi ucenici care fuseseră persecutaţi, care suferiseră de dragul cunoaşterii lui Cristos. El fusese de partea cealaltă, fiind cel care provoca suferinţa oamenilor, iar acum el recunoştea: „Trebuie să fiu de-acum dispus să fiu tovarăşul lui Isus în asta. Orice este nevoie pentru înaintarea împărăţiei Lui, sunt dispus să sufăr împreună cu El.”

Sammy: Am citit o carte cândva. Nu ştiu dacă tu ai citit-o. Este de Paul Billheimer şi se numeşte Nu-ţi Irosi Tristeţile. Premisa cărţii este că tristeţile şi suferinţele apar în viaţa tuturor oamenilor, indiferent cine eşti. Ele sunt parte a vieţii. Suferinţa va veni în viaţa ta.

Poate veni şi trece şi să nu însemne nimic; dar când apare suferinţa, îmbrăţişeaz-o şi las-o să te facă asemenea lui Isus. Cam aceasta este premisa cărţii. Au fost momente în viaţa ta (nu trebuie să fii specific dacă nu vrei) când ai trecut prin ceva ce a fost greu, dificil? Ai simţit ceva de genul: „De ce mi se întâmplă asta?”, iar apoi să îmbrăţişezi totul şi să ieşi din suferinţă asemenea lui Isus?

Corey: Ei bine, cu siguranţă, Sammy. După cum ştii, în acest an mi-am luat un an de pauză de la lucru. Vara trecută am simţit că Domnul mi-a spus: „Dă-te la o parte din biserica pe care ai început-o şi pe care am crescut-o prin tine 13 ani.” Mulţi oameni au crezut că suntem nebuni, dar m-am rugat împreună cu Bonnie. Ştiam că dacă Domnul vorbeşte, singurul răspuns este: „Da, Doamne.” Ne-am retras şi credem că a fost pentru că Domnul dorea să lucreze mai profund în noi.

Ei bine, o veche rană de la alergare s-a reactivat la câteva luni după aceea şi mi-a provocat multă durere. A trebuit să trec prin tot felul de teste complicate şi, în tot acest timp, mă gândeam: „Cum poate asta să fie părtăşia în suferinţe cu Isus?” Apoi am început să văd imaginea de ansamblu, faptul că Domnul mă învăţa o serie de lecţii importante de viaţă prin tot acel proces.

Sammy: Am început această sesiune cu ideea de a fi ucenic, dar cele mai bune momente de învăţare ale mele au fost atunci când sufeream. Cumva, Domnul îmi captează atenţia când sufăr. Ajung să Îl cunosc pe Cristos şi învăţ de la El în suferinţa mea. Am fost diagnosticat cu cancer acum câţiva ani, iar când am mers să primesc diagnosticul, i-am spus soţiei mele: „Ştiu că este cancer”, chiar când urma să primim rezultatele.

I-am spus: „Cred că este de la Domnul.” Oamenii se uitau la mine, spunând: „Crezi că acest cancer vine de la Domnul?” Eu le spuneam: „Da.” Ei întrebau: „De ce?” Pentru că ştiam că Îl voi întâlni pe Cristos într-un mod în care nu Îl întâlnisem înainte. Urma să mor sau să trăiesc, dar aveam să Îl întâlnesc pe Cristos şi să Îl cunosc cu o profunzime pe care nu o mai atinsesem înainte. Este adevărat. S-a întâmplat în inima mea. S-a întâmplat în viaţa mea.

Am ieşit din acea situaţie şi, pot să îţi spun, Corey, că felul în care L-am cunoscut pe Cristos atunci, a fost, probabil cel mai bun moment de creştere din viaţa mea. Vreau să schimb direcţia, deoarece ne îndreptăm spre sfârşitul acestei părţi a discuţiei. Coloseni 2:6-7 spune: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El”. Îl primim pe Cristos prin credinţă. Cât de importantă este credinţa în toate acestea, în creşterea noastră personală?

Corey: Ei bine, ştim că în Evrei 11:1 Biblia defineşte credinţa ca fiind siguranţa a ceea ce speri şi asigurarea cu privire la ce nu poţi vedea. Am ajuns la punctul în care ştim că există anumite lucruri pe care nu le vom vedea întâmplându-se în sens fizic, dar trebuie să ne încredem că Dumnezeu ne călăuzeşte în călătoria noastră şi ne conduce la acele lucruri despre care credem că se vor întâmpla prin El.

Sammy: Când facem asta ne conformăm chipului Lui.

Corey: Absolut.

Sammy: Ne conformăm cu moartea Lui, care este ultima parte a afirmaţiei apostolului Pavel. Scopul tuturor acestora este să devenim ca Isus, să creştem în harul Lui. Vreau să vă încurajez pe toţi să priviţi la El, să Îi permiteţi să fie tot ce vrea să fie în voi pentru a putea creşte. Nu veţi ajunge la destinaţie decât după moarte.

Corey: Aşa este.

Sammy: Continuă să creşti în Cristos.