ALEARGĂ CA UN CAMPION

Iosua şi tinerii lideri în devenire

Există o mare ispită în a crede că Împărăția lui Dumnezeu depinde doar de noi. Adesea trăim, muncim și acționăm ca și când Împărăția Lui ar începe și s-ar sfârși cu lucrarea noastră. Marii oameni ai lui Dumnezeu sunt conștienți că Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât teritoriul lor limitat. Dumnezeu ridică o nouă generație de conducători pentru fiecare perioadă din istorie.

Moise i-a scos pe copiii lui Israel din robia în care fuseseră timp de patru sute treizeci de ani. Iosua însă urma să-i conducă în țara care le-a fost promisă cu mult timp înainte. Moise i-a scos din robie dar Iosua i-a condus la biruință. Așa cum Moise a avut nevoie de propria experiență cu Dumnezeu, tot așa și Iosua a avut nevoie să se întâlnească cu Dumnezeu și să-L cunoască în toată puterea Lui. El a trebuit să ia decizii grele și să lupte în bătălii grele. Când Dumnezeu dă cuiva o slujbă de făcut, îl va și echipa pentru ea.

Dumnezeu are un mod neobișnuit de a-Și pregăti oamenii. El l-a trimis pe Moise la școală în pustia Madian. Moise a revenit din pustie având viziunea unui Dumnezeu sfânt și atotputernic. Iosua a participat la o altă școală. El a mers la Cortul Întâlnirii și a făcut instruirea practică în țara Canaanului.

Moise a ales doisprezece oameni să iscodească țara care fusese promisă înaintașilor lor. Iosua a fost unul din cei doisprezece spioni. Când ei s-au întors cu raportul la Moise, au fost întrebați cum este țara. Biblia spune: „Iată ce au istorisit lui Moise: “Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi iată-i roadele. Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.” (Numeri 13:27, 28). Cei mai mulți spioni au fost fricoși, incapabili să conducă poporul lui Dumnezeu în țara promisă.

Cu toate acestea, au fost doi dintre ei care au refuzat să privească la fortificațiile cetăților și la puterea oamenilor. Da, ei știau că existau uriași în țară, dar acești doi oameni – Iosua și Caleb – L-au văzut pe Dumnezeu. Ei au știut că uriașii nu erau nimic în comparație cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. El făcuse minuni înainte și urma să facă minuni în continuare.

Iosua a stat în mijlocul adunării și a spus: „Țara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere. Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!” (Numeri 14:7-9).

O propoziție din acea intervenție indică faptul că Dumnezeu îl pregătea pe Iosua să devină noul conducător al lui Israel: „nu vă temeți.” Frica și conducerea nu fac casă comună. Iosua știa că din punct de vedere omenesc, șansele sunt împotriva copiilor lui Israel. Totuși, el știa și că, din punct de vedere supranatural, nu există munte prea înalt, vale prea adâncă, ocean prea vast sau problemă prea imensă pentru Dumnezeu. Credința lui nu se baza pe circumstanțele din jur. Credința lui se baza pe Dumnezeul care a despărțit Marea Roșie. Dacă i-a condus prin mare, cu siguranță că putea să-I conducă și în cucerirea Canaanului.

Conducerea necesită curaj. Când Dumnezeu pregătește să ridice o nouă generație de lideri, El Se va uita la inima oamenilor să găsească un om curajos. Curajul vine doar din petrecerea timpului în prezența lui Dumnezeu. El este dragoste, iar dragostea desăvârșită izgonește frica. Iosua a petrecut timp în Cortul Întâlnirii. El cunoștea prezența lui Dumnezeu, acea prezență care l-a pregătit să înfrunte uriașii din țară.

Fiecare generație are nevoie de oameni ai curajului. Acest fel de curaj nu este altceva decât o extensie a cunoașterii lui Dumnezeu.