ALEARGĂ CA UN CAMPION

Moise şi smerenia

O întrebare este pusă în Biblie: „Și ce alta cere DOMNUL de la tine…?” Este o întrebare potrivită pentru orice om care dorește să fie o persoană folosită de Dumnezeu. Ce cere Domnul de la noi, pentru a deveni bărbați și femei aflați în slujba Lui? Răspunsul vine imediat în Mica 6:8 „să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău.” Ultima cerință menționată în acest pasaj ne dă puterea să devenim oamenii pe care Îi dorește Dumnezeu.

Biblia spune: „Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului” (Numeri 12:3). Aceasta este o afirmație deosebită care ne ajută să înțelegem de ce Moise a fost folosit de Dumnezeu într-un mod atât de important. Când era tânăr, Moise era puternic și arogant, dar după întâlnirea cu Dumnezeu pe munte în pustiul Madian, inima lui s-a schimbat total. El a fost transformat dintr-unul din cei mai puternici oameni de pe pământ, în cel mai blând om de pe pământ. Când a ieșit din deșertul madianit, Moise a obținut diploma școlii smereniei.

Smerenia constituie o caracteristică de bază a oricărui bărbat sau femeie a lui Dumnezeu. Augustin a afirmat că smerenia este mama tuturor virtuților. Acest lucru este adevărat, pentru că toate celelalte virtuți decurg dintr-o inimă smerită. De ce este smerenia atât de importantă în dezvoltarea omului lui Dumnezeu? Iată câteva motive.

În primul rând, smerenia este esența vieții lui Cristos. Isus a fost, este și va fi întotdeauna Dumnezeu. Cu toate acestea, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce. El Și-a lăsat tronul ceresc și S-a îmbrăcat în trup omenesc. Dimensiunea esențială a vieții lui Isus pe pământ se găsește în smerenia Sa – Dumnezeul devenit om. Strigătul inimii oricărui om care dorește să devină omul lui Dumnezeu este să devină ca Isus. Iar a deveni ca Domnul Isus înseamnă a umbla „smerit cu Dumnezeu.”

În al doilea rând, nu putem crește în har fără smerenie. Scriptura spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6). Este un adevăr simplu dar profund. O inimă mândră se află în luptă cu Dumnezeu, pe când o inimă smerită este binecuvântată de Dumnezeu. Mulți vor să fie puternici pentru Dumnezeu, dar nu înțeleg că trebuie mai întâi să umble smeriți cu Dumnezeu. Devenim ceea ce am fost destinați prin harul lui Dumnezeu. Suntem mântuiți prin har, iertați prin har și creștem doar prin har.

Dacă smerenia este atât de importantă, atunci trebuie să înțelegem ce este ea. Smerenia nu este ceva ce putem purta pe mânecă. Este o atitudine interioară care recunoaște adevărul afirmației lui Isus: „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5). Smerenia vine din vederea lui Dumnezeu – a măreției, puterii și purității Lui. Când ne gândim cât de măreț și atotputernic este El, atunci ne vom pleca înaintea Lui în adorare plină de smerenie. Vom striga: „Eu nu pot, dar Tu, Doamne, poți. Refuz să mă mai încred în abilitățile mele; mă încred în puterea Ta.”

Smerenia începe atunci când Îl vedem pe Dumnezeu în sfințenia Lui. Moise a călcat pe un pământ sfânt. După aceea, Dumnezeu a spus că era „mai blând decât orice om de pe faţa pământului” (Numeri 12:3). Cât timp a trecut de când L-ai văzut pe Dumnezeu în sfințenia Lui? Nu există loc pentru mândrie pe pământul sfânt – doar o inimă smerită este primită acolo.