ALEARGĂ CA UN CAMPION

Motivaţia noastră – gloria lui Dumnezeu

Orice muncă pe care o începem trebuie să aibă un scop bine definit, dacă dorim să avem succes. Acest scop este lucrul după care tânjim, trebuie să fie elementul care ne motivează în rugăciune. Nu contează dacă detaliile se realizează exact așa cum le-am planificat, atât timp cât scopul dăruit de Dumnezeu este realizat. Când Și-a învățat ucenicii să se roage, Domnul Isus a accentuat elementul central: slava lui Dumnezeu. Acesta a fost unicul obiectiv al vieții de rugăciune a lui Cristos.

Când Și-a învățat ucenicii să se roage, Domnul Isus i-a învățat să-și încheie rugăciunea astfel: Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin. (Matei 6:13b). Scopul final al întregii învățături a Domnului Isus a fost Împărăția, puterea și slava lui Dumnezeu. Când ne uităm la inima Domnului Isus în rugăciunea din Ioan capitolul 17, suntem umiți de faptul că El era atât de preocupat de slava lui Dumnezeu. El folosește cuvântul „slavă” de opt ori sub formă de verb sau substantiv. Domnul Isus a tânjit după slava lui Dumnezeu și a tânjit ca ucenicii Săi să cunoască slava lui Dumnezeu.

Adesea aud oameni care fac rugăciuni nobile: rugăciune pentru cei bolnavi, pentru evanghelizarea lumii, pentru biserică, pentru trezire și pentru protecție. Cred că Dumnezeu vrea să aducem astfel de rugăciuni. Scopul rugăciunii noastre însă trebuie să fie mult mai înalt decât aceste cereri. Există un singur scop final pentru care trebuie să ne rugăm: slava lui Dumnezeu. Orice alt fel de rugăciune pierde din vedere scopul acestei înalte chemări a lui Dumnezeu pentru viața noastră.

Adesea ne rugăm pentru lucruri mai mari și mai bune. Ne rugăm pentru mai mulți oameni, mulțimi mai mari, sau pentru mai mulți bani. Dumnezeu tânjește să căutăm fața Lui. El verifică motivele inimii noastre. Când Samuel încerca să determine cine va fi conducătorul lui Israel, Dumnezeu i-a șoptit: „Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7).

Trezirea spirituală are loc atunci când strigătul inimii noastre este ca slava lui Dumnezeu să fie manifestată. Evanghelizarea este cea mai eficientă atunci când tânjirea adâncă a vieților noastre este slava lui Dumnezeu. Bisericile cresc atunci când singura lor motivație este slava lui Dumnezeu. Luptele sunt câștigate și victoriile sunt repurtate, atunci când căutăm slava Lui mai presus de orice altceva.

Dumnezeu nu-Și împarte slava cu nimeni. Doar El este vrednic de toată slava, onoarea și lauda. Nimeni nu e ca El. Când inima noastră tânjește după un singur lucru, slava lui Dumnezeu, atunci suntem aproape de a-L vedea pe Dumnezeu făcând lucruri extraordinare. Aceasta trebuie să devină pasiunea rugăciunilor noastre. Trebuie să fie delectarea dorințelor noastre. O, slava lui Dumnezeu! Cum trebuie să fie consumate inimile noastre de dorința de a vedea slava Lui! Atunci vom cunoaște ce înseamnă să ne rugăm având inima lui Cristos.