ALEARGĂ CA UN CAMPION

Rugăciunea ne echipează pentru bătălie

Când soția mea se trezește dimineața, atitudinea ei spune: „Bună dimineața, Doamne!” Ea este o persoană matinală, se trezește ușor și este plină de bucurie. Mintea și inima ei funcționează la parametrii compleți. Eu sunt opusul ei când mă trezesc. Adesea mă târăsc, rugându-mă: „Ajută-mă, Doamne!” În mod cert eu nu sunt o persoană matinală.

Totuși, știu că trebuie să îmi încep ziua cu Domnul. Fără El nu pot să fac nimic. Dacă aș aștepta până seara să vorbesc cu Dumnezeu, singurul lucru pe care aș putea să I-l spun este: „Te rog să mă ierți că am greșit foarte tare astăzi.” Trebuie să începem ziua cu Dumnezeu, chiar dacă lucrul acesta este dificil pentru oameni ca mine. Cu siguranță pot să simt cu cei cărora li se pare dificil să se roage dimineața.

Pentru că am o problemă cu sinusurile, nasul îmi este congestionat dimineața când mă trezesc. Corpului meu îi trebuie mai mult timp să funcționeze la întreaga capacitate. Cu toate acestea, știu cât de important este să-mi încep fiecare zi cu Dumnezeu. Psalmistul spune: Doamne, auzi-mi glasul dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept (Psalmul 5:3). El a înțeles cât de esențiale sunt acele ore ale dimineții pentru umblarea noastră cu Dumnezeu. Când ne începem ziua în rugăciune, îi spunem lui Dumnezeu: „Am nevoie de Tine, Doamne!”

Rugăciunea de dimineață devreme a fost și obiceiul Domnului Isus. Biblia spune: A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo (Marcu 1:35). Dacă Domnul Isus, Însuși Fiul lui Dumnezeu, a avut nevoie să-Și înceapă ziua în singurătate cu Tatăl Său, cu cât mai mult avem noi nevoie să-I urmăm exemplul?

Rugăciunea poate fi definită ca fiind intimitate cu Dumnezeu, dar este mult mai mult de-atât. Este pregătire pentru bătăliile spirituale cu care ne confruntăm în fiecare zi. În fiecare zi trebuie să facem față la trei cauze ale bătăliei: firea pământească, diavolul și lumea. Firea pământească este locul luptei interioare pe care o dăm în fiecare zi. Este natura noastră veche. Trebuie să fim plini de Duhul Sfânt ca să biruim acest dușman. Diavolul este al doilea dușman împotriva căruia avem de luptat. Noi nu avem de luptat împotriva oamenilor sau grupurilor, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti (Efeseni 6:12). Ultima sursă a războiului spiritual este „lumea”, sistemul de gândire și viață care este contrar căilor lui Dumnezeu. În fiecare zi avem de înfruntat toți trei acești dușmani.

Trebuie să înțelegem că orice bun ostaș trebuie să se îmbrace în mod corespunzător, dacă vrea să fie biruitor în luptă. Biblia ne spune să îmbrăcăm toată armura lui Dumnezeu. Cum facem acest lucru? Simplu, prin rugăciune. Când ne trezim dimineața, strigăm către Dumnezeu, căutăm fața Lui, ne îmbrăcăm cu adevărul Lui, neprihănirea Lui, credința Lui, pacea Lui și Cuvântul Lui. Doar apoi suntem pregătiți să înfruntăm firea pământească, diavolul și lumea.

Bătălia este cruntă. Diavolul se luptă. O singură întrebare rămâne – suntem noi îmbrăcați și pregătiți de luptă? Îmbracă-te cu toată armura lui Dumnezeu.