ALEARGĂ CA UN CAMPION

Iertând

Matei 6:12: Luca 23:34

Sammy Tippit: În ultima lecție am vorbit despre iertare, puterea iertării și mărturisire în rugăciune. Învățăm să ne rugăm ca și Isus, cum i-a învățat Isus pe ucenici să se roage. El a spus: … și ne iartă greșelile… El i-a învățat pe ucenici să se roage.

… ne iartă greșelile… [păcatele, nelegiuirile], precum și noi iertăm greșiților noștri. Deci, trebuie nu doar să fim iertați, Dave, ci să-i iertăm și pe alții. Asta-i foarte important și găsesc acest lucru mai dificil decât celălalt uneori. Pentru că, atunci când ești rănit… și oamenii sunt răniți de oameni pe care-i iubesc, oameni pe care-i prețuiesc mult. Unde găsim acea putere? Isus ne-a spus să-I iertăm pe alții, deci, de unde primim puterea? Cum iertăm? Cum ierți pe cineva care te-a rănit, care te-a lovit, blestemat, care te-a băgat în pușcărie? Cum să-i ierți?

Dave Butts: Şi va fi foarte important pentru noi să înţelegem asta, dacă chiar vrem să fim oameni ai rugăciunii. Se pare că Domnul Isus spune foarte clar că, dacă nu-i iertăm pe alții, păcatele noastre nu vor fi iertate. E ceva serios. Dintr-o dată, trebuie să ne rezolvăm păcatul, pentru că n-am fost dispuși să-I iertăm pe alții. Încă odată, îmi îndrept din nou privirile la Isus.

Puterea de a ierta vine de la Cel care, atârnat pe o cruce romană, s-a uitat la cei care l-au pus acolo și a spus: Tată, iartă-i… Este uimitor! Brațele Lui erau întinse în agonie teribilă, iar El se roagă: Tată, iartă-i… Acum, deoarece Isus a venit să locuiască în tine şi în mine, în toţi care sunt ai Lui, Isus încă are puterea să de a face ce a făcut acum 2000 ani.

Toţi spunem asta, suntem de acord, nu-i așa? Că Isus, care a murit pe cruce și i-a iertat pe cei care l-au pus acolo, poate face asta și astăzi. În cele din urmă, totul se reduce la faptul că eu vin la Isus când sunt rănit, când oamenii îmi fac lucruri pe care n-ar trebui să le facă. Nu le găsim scuze.

Ci doar spunem: „Te rog, Doamne, vrei să faci în mine ce ai făcut acum 2000 ani? Vrei, vrei să mă înveţi, Doamne, cum să iert? Doamne, vrei să-I ierți mai întâi, prin mine, pe ei şi apoi să continui să-mi arăți cum să iert?” Eu cred că există un proces. Sunt foarte, foarte puțini, poate niciunul care, creștin fiind, găseşte că-i vine uşor să ierte.

Spunem ceva de genul: „Îi iert, dar nu îi pot uita,” sau ceva de genul acesta care înseamnă,de fapt: „N-am să-i iert. Am să țin supărarea, iar ea va deveni un mare obstacol în viața mea.” În cele din urmă, totul revine la Isus. Nu-i vorba că eu sunt amabil, sau că iertarea îi vine natural, sau ceva de genul acesta. Nu. Este unul din cei mai clari indicatorii că noi ne îndreptăm spre Isus în rugăciune și că acum El are libertate în noi să facă ceva natural pentru El dar nu şi pentru noi.

Sammy: Da.

Dave: Nu este natural ca un om să ierte un alt om care l-a rănit rău, dar este natural pentru Isus să facă asta.

Sammy: Da, știi, vorbind despre asta… Se pare că există un fel de fir împletit în toată rugăciunea, iar asta-i crucea.

Dave: Așa este.

Sammy: Pentru că tocmai ai menționat și tu. Am început de acolo și așa am intrat în prezența lui Dumnezeu, dar de la cruce curge dragostea Lui și harul Său. Când ne uităm la Isus și-l vedem cum zice: Tată, iartă-i…, știu că unul din ei sunt eu. Acum un alt lucru care m-a ajutat puțin, Dave, este că mi-am dat seama că, atunci când Isus se ruga era nevinovat.

Dave: Așa este.

Sammy: Adică era perfect, absolut pur. Nu greșise nimănui, și atunci când… l-au bătut, înjurat, scuipat, batjocorit, crucificat, El i-a iubit. Acum, care-i diferența? Eu am greșit, rău de tot. Și vorba unui prieten, când cineva te critică, amintește-ți că dacă ar ști adevărul, tot adevărul și doar adevărul, ai fi criticat mult mai tare.

Dave: Așa este.

Sammy: Pentru că toți am greșit, și am căzut.

Dave: Da.

Sammy: Deci, când oamenii ne rănesc, da… s-ar putea să se-nșele, dar, totuși, avem și noi problemele și greșelile noastre.

Dave: Cu siguranță.

Sammy: Dar Isus n-a fost așa. A fost perfect, deci harul Său e pur. Și cred că acest har… nu cred… să dăm înapoi… Știu că acest har îmi dă putere să iert pe cei care mi-au greșit.

Dave: Așa este.

Sammy: Să vorbim puțin de har și cum se arată. Pentru că iertarea din lecția trecută era harul, și-n lecția asta vorbim de har din nou. E nevoie de har, să ierți, harul Său.

Dave: Hai să-l analizăm dintr-o altă perspectivă. Harul …. Desigur, un mod de a-l traduce este prin „dar”. Dumnezeu ne dă ceva ce noi nu am câştigat, nu-l merităm. Pur şi simplu, El ni-l dăruieşte. Acum, dacă ar fi ca eu să îți spun: „Sammy, iată, vreau să-ți dau ceva, şi după ce ţi-l dau, vreau ca tu să-l dai altora,” Tu spui: „Bine, o fac cu plăcere,” dar eu nu-ți mai dau nimic şi tu nu mai poţi face nimic.

Sammy: Așa este.

Dave: Pentru că nu ai primit nimic. Dar dacă eu ţi-am dat acest dar, îl ai în mâini, te poţi întoarce şi să-l împărtăşeşti altora. Asta înseamnă harul.

Sammy: Este bine, foarte bine.

Dave: Harul ne-a fost dat. Este un dar. Nu l-am câştigat, nu putem lucra pentru el, nu-l merităm. Este darul… unii folosesc termen învechit, un termen teologic: favorul nemeritat al lui Dumnezeu. Pur şi simplu, ni-l dă pentru că aşa vrea.

Sammy: Așa este.

Dave: Acum, noi am fost provocaţi de Isus, care spune: „Vreau să te întorci, vreau să dai ce ţi-am dat altora. Nici ei nu-l merită. Nu vor veni la tine să spună: „Îmi pare rău.” Nu, nu, nu. Pur şi simplu li-l dai lor, cum Eu ţi l-am dat ţie.”

Aşadar, când înțelegem asta, înțelegem că a ierta pe alţii nu este doar un răspuns emoţional, nu e nici ceva ce simt, ci eu, în ascultare, spun: „Bine, Doamne, am înţeles. Tu m-ai iertat pe mine şi eu nu meritam. O voi face pentru că tu deja mi-ai dat asta. Voi lua harul şi-l voi da mai departe.”

Sammy: Vreau să-ți povestesc ceva. Seara trecută am fost cu un prieten din Rwanda. El a fost acolo în timpul genocidului, iar eu am venit imediat după aceea și am predicat un mesaj al împăcării pentru națiune. Dar când eram în Rwanda, chiar după genocid, am luat prânzul cu primarul unui oraș. Și prietenul cel mai bun al acestui om, când s-a dat ordinul ca cei din tribul Tutsi să moară – și el era Tutsi – avea 7 copii. Acest prieten i-a zis: „nu te poți ascunde cu toți copiii; dă-mi mie jumate, dă-mi 4 să-i ascund și tu fugi cu soția și ceilalți 3”; i-a spus: „O, mulțumec, mulțumesc mult!!!”. Vecinul i-a luat și a chemat miliția, care i-a ucis.

Și când mi-a povestit, mi-a căzut fața și i-am zis: „Și ce-ai făcut?” Mi-a spus: „L-am iertat.” „Oh, stai puțin. Cum ai reușit asta? Nu-i natural.” El a zis: „Nu, nu-i natural; e supranatural. E doar prin harul lui Dumnezeu, am primit harul Său și am reușit să-i iert pe cei ce mi-au făcut rău.” Și cred că, uneori, oamenii care ne rănesc cel mai mult sunt cei pe care-i iubim cel mai mult.

Dave: Așa este.

Sammy: De-aia doare așa tare, dar harul Lui mi-e de-ajuns. Nu poți de unul singur. Nu poți ierta așa, dar te încurajez să faci ceva. Du-te și găsește acel loc de care am vorbit lecția trecută (și) stai singur cu Domnul și spune-I așa: „Doamne, am nevoie de har. Am nevoie de har acum.”

Primește harul Său și dă-l mai departe. Și spune: „Eu iert acea persoană.” Și El te va folosi în rugăciune să aduci trezirea, pentru că acolo începe, la cruce, cu harul Său.

Fii binecuvântat.