ALEARGĂ CA UN CAMPION

Lacrimile care ating inima lui Dumnezeu

În timp ce cauți prin analele istoriei bisericii, vei descoperi că oamenii care au fost folosiți de Dumnezeu în mod măreț au fost oameni ai rugăciunii. Ei au învățat să aștepte în cămăruța tainică a rugăciunii și să-I dea voie lui Dumnezeu să-Și descopere inima. Au fost oameni ale căror inimi au fost pline de pasiune pentru lucrurile care Îl pasionează pe Dumnezeu.

George Müller a început orfelinatele pentru copii în Bristol în timpul anilor 1800. El a crezut că Dumnezeu va împlini fiecare nevoie. Nu cerea niciodată bani, dar, cu toate acestea, a îmbrăcat, a adăpostit și a hrănit mii de copii. Aproape de sfârșitul vieții sale, el a spus că fiecare persoană pentru mântuirea căreia s-a rugat (cu excepția a doi oameni) L-a acceptat pe Cristos ca Mântuitor. După moartea lui Müller, și cei doi care încă nu se întorseseră au ajuns să-L cunoască personal pe Cristos.

David Brainard a slujit printre triburile indiene din partea de nord-est a Statelor Unite prin anii 1700. Se spune despre el că zăpada se topea sub el, pentru că se ruga atât de mult pentru indieni. El a fost instrumentul prin care Dumnezeu a adus pe mulți la cunoașterea Mântuitorului.

Când inimile noastre bat în armonie cu inima lui Dumnezeu, El va face lucruri incredibile să împlinească cererile pentru care am mijlocit. Inima lui Dumnezeu se frânge pentru lumea pierdută care este pe moarte. Când inimile noastre simt aceeași povară, strigăm către Domnul și El ne va răspunde. Psalmistul spune: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii (Psalmul 126:5, 6).

Când o mamă plânge pentru fiul ei rătăcitor, rugăciunea ei atinge inima lui Dumnezeu. Când un tată strigă către Domnul pentru copiii lui care au căzut, cerul se mută pe pământ. Când tinerii sunt frânți pentru salvarea colegilor, Duhul lui Dumnezeu se coboară din cer să întoarcă acea școală la Cristos. Dumnezeu are inima sensibilă la lacrimile copiilor Lui.

Biblia spune: Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta? (Psalmul 56:8). Dumnezeu are un burduf în care adună lacrimile noastre și o carte în care scrie toată durerea inimii noastre. Când plângem pentru cei ce sunt fără de Cristos, nu trebuie să uităm că Dumnezeu nu ne-a uitat. Într-o zi, la timpul hotărât, El va deschide cerurile și va revărsa din binecuvântările Sale peste noi dincolo de orice imaginație.

Recent, un păstor mi-a spus că biserica lui a pus un nou covor în sala de rugăciune, iar el I-a făcut Domnului următoarea rugăciune specială: „O, Doamne, mă rog ca acest covor să-Ți fie dedicat ție prin lacrimile poporului tău.” La scurt timp, rugăciunea i-a fost ascultată. Biserica a avut o serie de întâlniri de evanghelizare cu Life Action Ministries. Dumnezeu a lucrat în timpul acelor zile, iar sala de rugăciune s-a umplut de oameni care plângeau în frângere și pocăință pentru păcatele lor.

Lacrimile ating inima lui Dumnezeu. El înțelege rănile umanității, pentru că El Și-a dat Singurul Fiu pentru cei răniți de propriile păcate. Poate că cel mai scurt verset al Bibliei este și cel mai puternic. El spune: „Isus plângea.” Dacă Dumnezeul întrupat a plâns, și noi vom plânge atunci când Îi înțelegem inima. Dacă plângi pentru sufletele oamenilor, Dumnezeu îți adună lacrimile în burduful Lui. Într-o zi, El va deschide acel burduf și din el vor curge „râuri de apă vie.”