ALEARGĂ CA UN CAMPION

Închinare şi rugăciune

Era pe la mijlocul anilor 1960, când eram creștin de curând întors la Domnul și mă însuflețea tot ce era spiritual. Îmi aduc aminte că ascultam pe un disc o cântare a unui bărbat despre moartea lui Cristos și ce înseamnă ea pentru noi. Am fost copleșit de dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeul care a creat universul, Cel care a atârnat stelele în spațiu, acest Dumnezeu măreț și atotputernic m-a iubit atât de mult încât L-a dat pe Însuși Fiul Său să moară pentru păcatele mele. Am fost cuprins de venerație la gândul acesta.

Am fost atât de copleșit încât am ieșit din cămin și am mers la un lac din apropiere să petrec timp în rugăciune. Pe măsură ce mă rugam, nu mă gândeam să-I cer lui Dumnezeu nimic. Doream doar să mă închin înaintea Lui și să-L laud. Prezența Lui mi-a umplut inima. Am petrecut restul serii încălzindu-mă de prezența Lui. Și acum, după mai multe decenii, pot să simt mireasma acelor momente.

Rugăciunea devine mistuitoare când intrăm în adâncimea părtășiei cu Domnul prin laudă și închinare. Eu sunt un cântăreț teribil; de fapt, am fost votat al doilea în ordinea celor mai slabi cântăreți ai facultății unde eram student! Sunetele care-mi ies din gât sună oribil pentru ascultători. Când Îl laud pe Domnul, ele devin o melodie frumoasă pentru El. Lui îi place când Își aude copiii închinându-se înaintea Lui.

Când ne începem timpul de rugăciune cu închinare și laudă, descoperim bucuria relației profunde cu Dumnezeu. Când începem să-L vedem pe El ca „Tatăl nostru” și începem să-I mulțumim și să-L lăudăm pentru ceea ce este El, începe să se întâmple ceva minunat. Ritualurile rugăciunii se transformă în cereri dinamice, umplute de Duhul Sfânt.

Poate de aceea Și-a învățat Domnul Isus ucenicii să se roage în felul acesta. El a deschis ușa rugăciunii focalizând atenția ucenicilor spre Dumnezeu. El i-a învățat să se roage: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău (Matei 6:9). El știa că intrarea în cămăruța secretă a rugăciunii se face prin slăvirea lui Dumnezeu. De aceea și-a învăţat ucenicii să-și înceapă timpul de rugăciune cu închinare și laudă.

Am fost creați pentru scopul acesta: să-L cunoaștem, să-L iubim pe Dumnezeu și să ne închinăm înaintea Celui ce ne-a creat. Rugăciunea ne oferă oportunitatea să ne închinăm în mod clar și direct. Nu există privilegiu mai mare decât acela de a-L lăuda pe Dumnezeu și a te închina înaintea Lui. Aceasta a fost caracteristica demonstrată cel mai adesea de poporul Israel când se afla în voia lui Dumnezeu. Lauda și închinarea au fost o parte integrantă a trezirii experimentate de ei.

Lauda a fost una din caracteristicile bisericii primare. Scriptura spune: Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi (Faptele Apostolilor 2:46, 47). Biserica descrisă în cartea Faptele Apostolilor era plină de putere, pentru că era o biserică rugativă. Ce fel de rugăciuni aduceau ei? Formau un popor care-L lăuda pe Dumnezeu! O astfel de biserică atinge inima lui Dumnezeu, iar când inima Lui este atinsă, tot cerul coboară! Atunci vine trezirea spirituală.