ALEARGĂ CA UN CAMPION

Rugându-te cu o inimă flămândă

Sunt întrebat adesea care este diferența dintre viața de rugăciune a oamenilor din diferite țări în care călătoresc și cea a conaționalilor mei. Una din marile diferențe pe care pot să o recunosc ușor este pasiunea. Țările în care L-am văzut pe Dumnezeu lucrând cu putere au de obicei o foame și o sete ca neprihănirea lui Dumnezeu să vină peste poporul Său. Observ că și în America s-a lansat o mare mișcare de rugăciune, în același timp, simt o lipsă a pasiunii. Se pare că no dorim trezirea dar nu avem foame și sete pentru o mare lucrare a lui Dumnezeu.

Foamea după Dumnezeu se exprimă adesea prin lacrimi. Biblia spune: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii (Psalmul 126:5, 6). Dumnezeu poartă aproape de inimă lacrimile sfinților Săi. Lacrimile noastre sunt o exprimare a inimii lui Dumnezeu. Ele arată compasiunea lui Dumnezeu, pentru că atât de mulți oameni sunt pierduți și merg la moarte fără El. Lacrimile exprimă și dorința după sfințenia lui Dumnezeu, datorită lipsei de neprihănire din țară.

Cu mai mulți ani în urmă predicam la o mare întâlnire de evanghelizare din Europa de Vest. Într-o seară am hotărât că aveam nevoie să chemăm pe liderii acestor întâlniri la o seară de rugăciune. Ne-am întâlnit joi seara să-L căutăm pe Dumnezeu, ca să aducă trezire în țară. Unul dintre ei a început să plângă pentru suflete. El plângea pentru că prietenii lui nu-l aveau pentru Cristos. Pe când plângea el, alții au oprit întâlnirea de rugăciune, pentru că li se părea că devenise prea emoțională. Ei erau deranjați că cineva plângea în timpul rugăciunii.

Comparați acea experiență cu cea avută în Egipt. Când am ajuns în țară, am întrebat ce fel de rugăciuni au avut loc în țară pentru acele serii de întâlniri. Unul din păstorii principali mi-a spus: „Sammy, cred că mulți oameni își vor dărui pantalonii pentru cei săraci.”

„Ce vrei să spui?” l-am întrebat pentru clarificare.

„Oamenii s-au rugat și au postit atât de mult pentru aceste întâlniri”, a continuat prietenul meu, „încât au pierdut mult în greutate. Mulți plâng pentru rudeniile și prietenii lor și au postit mult timp.”

Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lor. Zeci de mii de oameni s-au născut din nou în Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați (Matei 5:6). Când începem să ne rugăm cu aceeași foame cu care s-au rugat egiptenii, Îl vom vedea pe Dumnezeu lucrând cu putere și vom fi umpluți de slava și puterea lui Dumnezeu. El caută bărbați și femei care înțeleg inima Lui și care sunt flămânzi să vadă neprihănirea Lui în poporul Lui. Avem nevoie să ne rugăm, trebuie să ne rugăm, dar nu oricum. Trebuie să ne rugăm cu o nouă pasiune pentru cei pierduți, pentru cei care nu L-au întâlnit încă pe Cristos. Când începem să ne rugăm cu o astfel de foame, inimile noastre vor fi umplute.