ALEARGĂ CA UN CAMPION

Rugăciunea încurajează inima

Dacă ai avea o viziune cu impact asupra lumii, ce ai face să o împlinești? Cursurile de conducere și management probabil că ți-ar sugera că unul din primii pași este să găsești un grup de oameni inteligenți și competenți si să începi să le insufli viziunea ta. Probabil i-am căuta pe cei mai buni. Probabil ne-am duce la marile instituții de învățământ sau la echipa de conducere a corporațiilor de succes să găsim acel grup de oameni.

Domnul Isus nu a făcut niciunul din aceste lucruri. El a mers pe malul mării și a chemat niște pescari săraci și needucați. Ce știau acești pescari despre cum ar trebui schimbată lumea? Cum urma să comunice un vameș cu o lume în durere? De ce a ales Domnul Isus oameni obișnuiți pentru cea mai neobișnuită sarcină? De ce a încredințat această slujbă extraordinară unor oameni obișnuiți?

Slujba de evanghelizare a lumii este cea mai importantă slujbă care a fost oferită vreodată unui grup de oameni. Priviți pe cine a ales: un om care se îndoia, unul care L-a tăgăduit, alții care au fugit în momentul cel mai critic al Său pe pământul acesta, momentul când a murit pentru păcatele lumii. Atunci, de ce i-a ales pe aceștia și mai ales, cum de au avut ei atât de mare succes? Creștinismul putea să fie înăbușit în totalitate chiar la început, dacă acel prim grup de oameni nu ar fi dus la îndeplinire sarcina pe care le-a dat-o Isus.

Istoria ne demonstrează opusul. Căile lui Dumnezeu sunt diferite de căile lumii. Isus a dat naștere celei mai revoluționare mișcări care a existat vreodată pe fața pământului. Miliarde de oameni au crezut în El și au făcut legământ de credință cu El datorită a ceea ce s-a întâmplat în primul secol. El a luat oameni timizi și i-a transformat în uriași plini de curaj. Planul Lui de acțiune a fost diferit de multe planuri alcătuite de comitetele bisericilor noastre. Planul Lui a fost să aștepte. Să aștepte? Da, să aștepte! Ucenicii trebuia să aștepte împlinirea promisiunii prin care Tatăl urma să-i umple de puterea Sa.

Isus le-a spus ucenicilor Lui: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8). Limba greacă descrie foarte clar tipul de putere care urma să fie dată acelui grup de bărbați și femei needucați. Cuvântul grecesc utilizat în pasajul acesta este „dunamis” de unde derivă cuvântul „dinamită.” Exista o putere spirituală explozivă dată acelor ucenici, care urma să-i facă în stare să transforme Imperiul Roman.

Probabil cel mai intrigant cuvânt din acest pasaj este „martus.” Acest cuvânt grecesc este tradus prin cuvântul „martor”. Dicționarul Strong definește termenul „martus” ca fiind „martor (literal [judiciar] sau figurativ [cazul genitiv]; prin analogie, „martir.” Această “dinamită” spirituală este dată celor ce-L așteaptă pe Domnul și este atât de puternică, încât îl face pe cel mai fricos martor să devină cel mai curajos pentru Cristos, chiar până la moarte. Mulți din cei ce au auzit acele cuvinte urmau să moară datorită predicării Evangheliei.

De aceea este atât de importantă rugăciunea, pentru că reprezintă o relație aprofundată cu Dumnezeu. Atunci când ne întâlnim cu Dumnezeu într-o părtășie adâncă, dragostea Lui desăvârşită izgonește frica de ceea ce ne pot face oamenii, pentru că avem în noi „dinamita” pentru a deveni „martus.” Când Isus a ales un grup de oameni ca să schimbe lumea, El a găsit oameni simpli, smeriți, sfinți și rugativi, prin care a zdruncinat lumea. Dumnezeu poate să facă mai mult printr-o persoană simplă care se roagă decât printr-o duzină de genii care nu cunosc ce înseamnă relația aprofundată cu Dumnezeu. Această filosofie s-ar putea să nu fie îmbrățișată de comitetele lumii, dar a fost îmbrățișată de cei prezenți în camera de sus din Ierusalim. Așteaptă și roagă-te! Apoi privește ce se întâmplă.