ALEARGĂ CA UN CAMPION

Har şi creştere

Ai observat vreo dată doi oameni care fac un angajament in faţa lui Hristos, şi unul dintre ei creşte mult în credinţă în timp ce celălalt se clatină în umblarea cu Dumnezeu? Te-ai întrebat care e diferenţa între acesti doi oameni? Răspunsul poate fi dat întru-n singul cuvânt – har. Când l-am întâlnit prima dată pe Hristos, ma-m maturizat foarte rapid în credinţă. Era o flacără care ardea în sufletul meu. Mulţi din prietenii mei se sforţau să crescă dar rămâneau fără succes.

Un prieten s-a apropiat de mine şi mi-a zis, “Sammy, tu ai o voinţă de fier. Acesta este motivul pentru care tu creşti aşa de mult in umblarea ta cu Dumnezeu.” Ştiam că spusele prietenului meu nu erau adevărate, dar atunci nu am cunoscut de ce. Am ştiut doar ca nu am avut destulă voinţă să schimb multe din lucrurile care sau schimbat in viaţa mea. Cu cât cunoşteam mai mult despre Dumnezeu, am ajuns la concluzia că era un singur motiv pentru maturizarea mea – harul lui Dumnezeu.

Dar de ce prietenii mei nu se maturizau in acelaş fel? Mulţi dintre ei se trăgeau dintru-n cadru creştin. Ei cunoşteau Biblia. Ei nu aveau aceaşi inimă pentru cunoaştere pe care o aveam eu. Ei au crescut mergând la Şcoala Duminicală şi mulţi credeau că ştiu tot ce trebe ştiut despre viaţa creştină. Eu, în contrast, am realizat că nu cunosc nimic. Eu eram foarte conştient că e necesar să depind în totul de Dumnezeu. Şi Dumnezeu le dă har celor smeriţi (1 Petru 5:5, Iacov 4:6). Harul e acel care produce creşterea spirituală.

Fară har nu vom putea niciodată să devenim ce doreşte Dumnezeu să fim. Noi suntem mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, şi creşterea continuă prin harul Său. O inimă smerită poate căpăta har. Când harul e transmis spre inima noastră, atunci noi ne asemănăm cu Hristos. În realitate, cu cât inaintăm în vârstă, cu cât mai mult ar trebui să ne asemănăm cu Hristos.

Lumea în care trăim judecă oamenii bazat pe aparenţa fizică. În contrast, Biblia ne spune că Dumnezeu priveşte spre omul dinlăuntru. Când harul e primit de inimile noastre, atunci noi devenim mai plăcuţi în ochii lui Dumnezeu. De acea mulţi din eroii la care privim au fost oameni care au umblat cu Dumnezeu mulţi ani. Există o frumuseţe interioară care poate fi privită doar in termeni spirituali. Există o calitate a păcii şi a dragostei care radiază din vieţile lor, care e produsul multor ani de har aplicat spre inimile lor. Ei sunt uriaşi ai credinţei.

Da, am vazut şi oameni în vârstă (chiar si Creştini) care sunt plini de amărăciune şi lipsiţi de bucurie. Personalităţile lor sunt marcate de ani mulţi în care s-au străduit să trăiască in puterea cărnii. Diferenţa multor ani dintre un om care a lăsat harul lui Dumnezeu să pătrundă în inima lui şi unul care a refuzat e ca diferenţa între zi şi noapte. E o vorbă veche care vorbeşte depre a “îmbătrânii graţios.” Există doar o singură metodă spre a “îmbătrânii graţios” – să fii plin de har în timp ce îmbătrâneşti.

Da, e cu adevărat minunat cum harul ne mântuie, dar e tot măreţul har care ne păstrează. Şi poate ca tot aşa de minunat e că harul ne ajută spre maturizare în imaginea lui Hristos. Dacă vrei să devii tot mai frumos în fiecare zi, smereşte-te sub mâna tare a lui Dumnezeu, şi harul Său va fi transmis spre tine. Vei devenii tot mai plăcut cu trecerea fiecărui an – chiar şi dacă ai riduri pe faţă!