ALEARGĂ CA UN CAMPION

Dragoste şi disciplină

Dragostea şi disciplina sunt adesea descrise ca şi inamici redutabili. În realitate, însă, ele sunt cele mai bune prietene. Atunci când amândouă locuiesc în aceeaşi casă, ele fac din copiii noştri nişte campioni. Autorul cărţii Evrei le explică primilor creştini: “Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte” (Evrei 12:5-6).

Versetele care preced acest îndemn vorbesc despre o alergare/competiţie în care Dumnezeu vrea ca ai Săi copii să fie campioni. Cartea Evrei compară viaţa creştină cu cursă de rezistenţă în care experimentăm dureri, necazuri. Aceste dificultăţi reprezină modul lui Dumnezeu de a ne disciplina în umblarea noastră zilnică. Şi orice mare atlet înţelege faptul că este nevoie de disciplină pentru a deveni un campion.

Aceste versete conţin câteva adevăruri esenţiale despre disciplină. Majoritatea oamenilor se gândesc la disciplinare ca la un lucru negativ. Mulţi cred că disciplina reprezintă pedeapsa pentru ceva făcut în mod greşit. Însă, disciplina este lucrarea pozitivă a lui Dumnezeu în vieţile noastre, pentru a ne face mai asemănători cu Isus, iar dragostea trebuie să fie baza oricărei disciplinări.

În perioada liceului, un mare antrenor de atletism a lucrat împreună cu noi. Antrenorul “Boots” Garland ne-a pregătit, iar echipa noastră de junior a ajuns din a fi una mediocră, să câştige campionatul din districtul nostru. Diferenţa dintre cum a ajuns echipa noastră în urma antrenamentului său şi cum era ea la început, consta în felul său de a antrena. El a folosit foarte multă disciplină integrată în metoda sa de antrenament.

Dacă doreai să alergi pentru el, atunci trebuia să te antrenezi după regulile lui. El nu ne-a făcut să ne antrenăm în stilul lui pentru că era un om egoist. El ştia ceea ce era nevoie pentru a ne face campioni. Şi a făcut-o pentru că-i păsa de noi şi dorea ca noi să fim învingători.

Trebuie să învăţăm să aplicăm aceste adevăruri relaţiilor noastre de familie. Reguli trebuie să fie stabilite în fiecare casă, iar noi trebuie să ne ajutăm copiii să le respecte şi să-şi trăiască viaţa după ele. Atunci când regulile sunt încălcate, noi nu apelăm la un discurs abuziv sau la o disciplinare abuzivă, ci aplicăm disciplina într-un spirit al dragostei.

Soţia mea împreună cu mine, ne-am zbătut cu acest concept timp îndelungat. Ea se descurca de minune în a arăta copiilor noştri dragoste atunci când greşeau, iar eu ştiam cum să îi disciplinez. Cu toate acestea, abia atunci când am început să înţelegem că copiii noştri au nevoie în acelaşi timp de ambele lucruri pe care eu şi soţia mea le aveam de oferit, am început să-i observăm făcând paşi uriaşi în creşterea lor.

Prin aplicarea atât a dragostei, cât şi a disciplinei, am convenit de comun acord că vom discuta şi ne vom ruga împreună cu ei în legătură cu eşecul lor în a respecta regulile noastre. Lucrul acesta nu a fost întotdeauna uşor, dar a fost fără excepţie lucrul corect de făcut. Scopul disciplinării noastre nu a fost pedepsirea, ci mai degrabă o schimbare în comportament.

Disciplinarea la mânie nu va face altceva decât să îi înfurie şi să îi îndepărteze pe copiii noştri. Totuşi, dragostea fără disciplină va descătuşa o serie întreagă de deprinderi care au potenţialul de a îi distruge. Atât disciplina fără dragoste, cât şi dragostea fără disciplină vor produce rezultate negative. Astfel, atunci cânt aplicăm dragostea împreună cu disciplina, se va dezlănţui posibilitatea de a-i vedea pe copiii noştri devenind adevăraţi campioni în viaţă.

Atunci când privim la Dumnezeu şi Îl vedem ca pe Tatăl nostru, putem observa cum El lucrează înăuntrul nostru printr-un fel de disciplină care este înrădăcinată în dragoste. El foloseşte această disciplină iubitoare pentru a ne conforma imaginii Fiului Său, Isus. Acesta este secretul pentru creşterea de campioni pentru Cristos.