ALEARGĂ CA UN CAMPION

Urmărind sfinţenia

Sfințenia pare să fie un cuvânt aproape dispărut din vocabularul creștin al zilelor noastre, iar atunci când mai apare din când în când, rareori este înțeles cu adevărat de către creștinul secolului XXI. Cu toate acestea, Scriptura ne îndeamnă în mod categoric: “Urmăriți pacea cu toți, și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14). Este imposibil să Îl vedem pe Dumnezeu fără a avea sfințenie în inimă și în viață. Nu vom experimenta niciodată biruința pe care o dă Domnul, fără sfințenie. Nu vom cunoaște niciodată Gloria lui Dumnezeu fără sfințenie. Dacă dorim să Îl vedem pe Dumnezeu la lucru în viețile noastre, atunci trebuie să urmărim cu perseverență sfințenia.

Ce este sfințenia și cum o putem obține? Din punct de vedere biblic, termenul “sfințenie” provine de la un cuvânt din limba greacă care înseamnă “o viață care este pusă de o parte pentru Dumnezeu”. O persoană nu poate fi sfântă în viață și comportament, în timp ce încearcă să se țină cu o mână de Dumnezeu și cu o alta de lume. O viață sfântă este o viață predată în totalitate lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă perfecțiune. Pur și simplu înseamnă o viață abandonată în mâna lui Dumnezeu și care se află în procesul perfecționării.

Sfințirea vieții începe de fapt atunci când sfințenia ne caută pe noi mai întâi și continuă atunci când noi începem să o căutăm. Sfințirea este un proces care începe în momentul convertirii. Când Duhul lui Hristos intră în inimile noastre, sfințenia intră în viețile noastre deoarece Duhul lui Hristos este Duhul Sfânt. Procesul sfințirii, al conformării cu imaginea lui Hristos începe în acest moment. Este un proces care durează o viață întreagă.

Este important să înțelegem două principii de bază. În primul rând, nu putem deveni sfinți prin propriile puteri. Este lucrarea profundă a Duhului Sfânt în viețile noastre. Pe de altă parte, este de datoria noastră să urmărim sfințenia în viață. Trebuie să dorim lucrarea Duhului Sfânt care să ne facă asemenea chipului lui Hristos. Cuvântul grecesc folosit în Evrei 12:14 unde citim că trebuie să urmărim pacea cu toți oamenii și sfințirea, este un cuvânt adesea folosit cu privire la un vânător care caută și apoi își urmărește prada. Și noi suntem îndemnați să urmărim sfințenia în același fel, cu perseverență.

Avem toate resursele de care avem nevoie pentru a ne sfinți. Avem Duhul Sfânt care locuiește în noi, avem Biblia, avem biruința lui Hristos la cruce, și avem părtășia cu frații. De ce trebuie atunci să urmărim sfințenia? Nu trebuie să privim la aceste resurse ca la niște lucruri pe care le merităm. Dacă vrem ca viețile noastre să fie biruitoare, atunci trebuie să urmărim sfințenia cu pasiune. Spre exemplu, datorită morții lui Hristos pe cruce noi avem părtășie unii cu alții. Totuși, avem nevoie de o biserică, o comunitate de credincioși, unde să putem interacționa și crește în credință. La fel este și cu sfințirea vieții. Datorită prezenței Duhului Sfânt în noi, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi biruitori în viață. Totuși, avem nevoie să căutăm călăuzirea Duhului lui Dumnezeu și puterea Sa pentru ca să trăim această biruință.

Credinciosul este chemat să fie un urmaș al lui Hristos. Pe măsura ce urmărim călăuzirea Duhului Sfânt în viețile noastre, vom fi transformați în mod supranatural după chipul lui Hristos. Aceasta este strategia creștinului pentru a obține biruința. Pur și simplu pornim în căutarea Duhului Sfânt. Ne lăsăm conduși de El. Urmăm călăuzirea Lui. Rezulatul final este sfințirea vieții, curăția inimii. Comportamentul nostru devine unul plăcut lui Dumnezeu. La începutul vieții de credință, sfințenia ne urmărește, dar biruința este asigurată atunci când noi urmărim sfințenia.