ALEARGĂ CA UN CAMPION

Viaţa de familie – 3 – Iertarea în familie

Luca 23:34

Sammy Tippit: Am discutat despre relaţiile din familie. Probabil cel mai important lucru pe care și Tex, l-ai menţionat mai devreme, este iertarea. Cred că aceasta este una din cele mai mari nevoi din familiile noastre: să fim iertaţi şi să putem acorda iertare. Iertarea este, cu adevărat, în centrul şi inima creştinismului.

De aceea a venit Isus Cristos. Pentru asta a murit El pe cruce. Pe cruce El a spus: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac.” Aşadar, însăşi esenţa a ceea ce este creştinismul este iertarea. Când ajungem la viaţa de familie, găsim că iertarea este de importanţă crucială, îndeosebi în clădirea de relaţii cu alţii. Am descoperit că, adesea, şi nu aș vrea să mă înţelegeţi greşit, rănile cele mai adânci vin de la oamenii pe care îi iubeşti cel mai mult.

Pentru că îi iubeşti atât de mult şi atât de profund, resimţi atât de puternic rana. Cu cât mai bună este căsnicia, probabil, cu atât mai adânc se resimte rana. Când spun că trebuie să ierţi şi să fii iertat, asta nu înseamnă că nu ai o căsnicie bună, ci iertarea trebuie să se găsească chiar în centrul şi esenţa tuturor lucrurilor. Asta este convingerea mea. Vreau să vă lansez o provocare. Cât de importantă a fost iertarea în relaţia voastră, din perspectiva voastră? Cât de importantă este iertarea?

Kelly Tippit: Ei bine, cred că este aşa cum ai spus. În orice căsnicie, în orice relaţie, trebuie să existe iertare, dar cred că în căsnicie este vital să existe. Fără ea nu cred că am mai fi căsătoriţi. În viaţă treci prin multe situații, vor exista suişuri şi coborâşuri şi dacă vrei să existe intimitate şi să mergi mai departe, va trebui să înveţi să ierţi, sau vă veţi îndepărta şi doar veţi coexista. Nu aceasta este ideea căsniciei.

Sammy: Vreau să te întreb ceva legat de asta. Să-mi spui dacă greşesc în această presupunere. De multe ori în perioada adolescenței, fetelor li se prezintă ideea că va veni un cavaler într-o armură strălucitoare. Şi cred că acea idee rămâne în subconştientul lor. Apoi, dintr-o dată, fata ajunge să vadă defectele băiatului, că nu este acel cavaler în armură strălucitoare. E doar un băiat obişnuit. Cum rezolvi asta? Este iertare sau doar acceptare?

Kelly: Da, cred că este ceva din amândouă. Ne uităm la televizor. Vedem căsnicii false. Într-un fel idealizăm imaginea căsniciei. Apoi, când ajungem acolo, descoperim că este muncă grea. Înseamnă să te ridici şi să iei decizii dificile, să fii dezamăgită de oameni. Este o provocare, dar cred că este important să ştii că aşa trebuie să stea lucrurile. Nu trebuie să fie un cavaler în armură strălucitoare. Nu aşa a intenţionat Dumnezeu lucrurile.

Suntem împreună pentru a ne ajuta reciproc să creştem şi să devenim asemenea lui Cristos, de aceea, eu cred că dacă ne schimbăm perspectiva cu privire la căsnicie şi Îi mulţumim Domnului că ne-a dat ocazia aceasta să creştem împreună cu persoana pe care a așezat-o lângă noi, putem merge înainte. Să fim însă conştienţi că este muncă grea. Nu încerci să scapi când dai de greu, pentru că lucrurile nu sunt aşa cum le prezintă Hollywood-ul.

Sammy: Da. Dave, tu ce părere ai?

Dave Tippit: Vreau doar să adaug ceva. Aşa cum ai spus, intri în căsnicie cu anumite aşteptări. Acele aşteptări nu sunt împlinite, aşa că devii puţin obosit, ceva mai cinic. Există un citat frumos al unuia din cei mai mari preşedinţi americani, Abraham Lincoln. El a spus ceva de genul: „Dacă te uiţi la oameni cu aşteptarea de a găsi defecte, cu siguranţă le vei găsi.” Totul ţine de perspectiva ta. Ţi s-a greşit, iar ceva se întâmplă din nou şi din nou. Începi să te uiţi la persoana aceea şi te agăţi de acea greşeală, în loc să renunţi la ea.

Cuvântul biblic pentru iertare, în limba greacă este, de fapt, o combinaţie de două cuvinte. Înseamnă „să alungi”. Asta înseamnă că atunci când ai iertat cu adevărat, nu te mai agăţi de lucrul acela. Ai alungat acel lucru la crucea lui Cristos. El a iertat și tu ai iertat. Apoi a dispărut. Cred că şi iertarea are de-a face cu perspectiva. Înseamnă să eliberezi din cursa neiertării pe cineva şi să ai perspectiva prin care vezi binele din viața persoanei şi nu răul.

Sammy: Vreau să prezint şi reversul. Am avut un prieten care era un mare om al rugăciunii şi care îi învăţa pe alţii despre rugăciune. A fost o binecuvântare reală pentru mine. El a spus că atunci când eşti criticat sau când cineva vede ceva la tine, dacă ai perspectiva că ei ar putea să ştie adevărul, tot adevărul şi numai adevărul, aceasta ar fi mult mai rău decât critica lor cu privire la ceea ce ştiu. Acesta este un duh de smerenie, când eşti conştient cine eşti cu adevărat. Ce ne împiedică de la asta, Tex? Care ai spune că este cea mai mare piedică din calea iertării?

Tex Tippit: Pentru mine este egoismul. Cred că uneori sunt egoistă şi vreau ca lucrurile să fie cum vreau eu şi, dacă tu le faci altfel, încep să ridic bariere şi piedici. Poate m-ai rănit tu, sau eu pe tine şi pot alege să iert sau să nu iert. Dacă mă agăţ de asta, mă va răni pe mine. Nu te răneşte doar pe tine, ci şi pe mine. Şi afectează relaţia mea cu Isus, dacă eu păstrez neiertarea în inimă.

Sammy: Da. Ştii în cele mai multe cazuri când o ţinem, nu rănim cealaltă persoană. Cu adevărat, cred că ne rănim doar pe noi înşine. Singurul mod în care rănim cealaltă persoană din relaţie este prin faptul că există o barieră, un zid, care se înalţă în relaţia noastră. Ce anume v-a ajutat pe voi să iertaţi? Nu cred că iertarea vine firesc. Aş putea spune chiar că vine supranatural. Ce anume vă ajută să puteţi ierta atunci când sunteţi răniţi?

Dave: Cred că de multe ori există o problemă dincolo de conflictele care apar. S-ar putea să fie o izbucnire de mânie sau orice altceva, dar nu asta e la rădăcina problemei. Aceasta este ceva mai adânc, astfel că trebuie să sapi mai mult. De multe ori, cel mai bun moment pentru a ajunge la rădăcina problemei nu este în mijlocul conflictului, ci atunci când lucrurile se calmează. După ce v-aţi retras şi aţi fost singuri pentru a vă ruga sau orice ai nevoie să faci pentru a vă calma, trebuie să vă verificaţi cu sinceritate, fiecare, să vedeţi ce anume aveţi pe inimă şi să rezolvaţi lucrurile care au declanşat acea reacţie. Care sunt lucrurile cu privire la care iei o poziţie de apărare sau de atac? Ajungeţi la rădăcina problemei, deoarece de multe ori există o problemă dincolo de ceea ce trebuie iertat. Nu doar în legătură cu manifestarea sa exterioară.

Sammy: Vreau să adaug ceva la această temă. Asta nu a fost o problemă pentru noi, dar ştiu că este pentru mulţi oameni. Unii au o problemă în a discuta unul cu celălalt. Cu alte cuvinte, explodează şi îşi pierd cumpătul. Să ai acea discuţie prin care ajungi la lucrurile din adânc este dificil, deoarece rana şi durerea sunt profunde.

Unul din lucrurile pe care noi le-am recomandat cuplurilor, dacă ajung în acea situaţie, este să meargă într-un loc public şi să discute acele lucruri. Mergeţi undeva unde vă veţi jena să ridicaţi vocea şi să ţipaţi, pentru a putea avea o discuţie rezonabilă, într-un mod corect.

Uneori, când vorbiţi despre problema de dincolo de conflictul vizibil, asta poate fi destul de dureros. Avem nevoie să fim într-o situaţie în care nu vom striga sau ţipa unul la altul. Trebuie să asculţi şi să vorbeşti. Consideraţi că a putea să asculţi ar fi un lucru important?

Dave: Da.

Tex: Da, fără să judeci, doar spui: „Bun. Iată la ce mă gândesc. Totuşi, trebuie să ascult la ceea ce spune celălalt din inimă.” Dacă el vine la mine şi spune: „Ţi-am vorbit dur,” sau „Te-am rănit prin ceea ce am spus,” trebuie să ascult şi să spun: „Bine. Doamne, dă-mi harul să îl iert.” Şi vice-versa.

Sammy: Da. Asta a fost de curând.

Tex: Seara trecută.

Sammy: Seara trecută. Aşa este. Niciodată nu treci de asta. Este ceva ce rămâne mereu şi trebuie să faci. Iertarea este de importanţă crucială, iar eu aş spune că dacă vrei să ai o relaţie de durată, care să crească, trebuie să înveţi să ierţi, să fii iertat, să cauţi iertarea şi să te smereşti. Harul este acordat inimii smerite şi merge până la acel duh de smerenie care ne ajută să iertăm şi să fim iertaţi.