ALEARGĂ CA UN CAMPION

Lumina Domnului

Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor (Proverbe 20:27).

Când L-am cunoscut pe Cristos, El m-a eliberat imediat de multe lucruri ca, de exemplu, vocabularul vulgar și relațiile imorale. El mi-a dat o inimă nouă care tânjea să-L iubească și să-L asculte pe El. Mi-a fost foarte ușor să cred că lucrarea inițială a lui Dumnezeu a fost totală, pentru că făcuse atât de mult pentru mine. Cu toate acestea era încă mult de lucru în inima mea și încă a mai rămas de lucru și-n prezent. De fapt, este încă mult de lucru în fiecare dintre noi.

Când Cristos a venit să locuiască în mine, a fost tendința de a dori să aud doar predici împotriva alcoolului, fumatului și imoralității sexuale, pentru că Cristos m-a eliberat de acele lucruri. Mă simțeam confortabil să aud predici despre acele lucruri, pentru că aveam victorie asupra lor. Cu toate acestea, erau și alte lucruri care îmi chinuiau viața. Multe din acestea erau ascunse în colțișoarele inimii. Erau acolo motive ascunse și dorințe ale firii pământești.

Unul din numele date Duhului Sfânt este Lumina Domnului. Natura noastră decăzută este rea și stăpânește cele mai adânci laturi ale ființei noastre. Cu toate acestea, planul din veșnicii al lui Dumnezeu pentru viețile noastre este să fim asemenea chipului lui Cristos (Romani 8:29). Dorința și plăcerea Lui este ca noi să devenim asemenea Domnului Isus cu fiecare zi.

Adesea vorbim despre părți moarte din viața noastră. Ele pot fi denumite mai exact „puncte întunecate”, locuri ascunse în vreun colţ întunecat al vieții noastre. Acestea sunt locurile intangibile, locurile unde locuiesc atitudinile și motivele. În bunătatea Lui, Dumnezeu ne-a dat Duhul său cel Sfânt. El strălucește în aceste locuri întunecate ale inimii noastre. El cercetează adâncul gândurilor și motivelor inimii și minții. El ne luminează să vedem adevărul Lui glorios și expune orice motiv și gând fals. El ne arată lucrurile care au fost ascunse vederii noastre zilnice sau înțelegerii noastre.

Psalmistul s-a rugat odinioară: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23, 24). Datorită faptului că Dumnezeu este lumina sufletelor noastre, El face o lucrare minunată de cercetare a lor. Dacă cooperăm cu El, vom deveni asemenea lui Cristos.

Cel mai mare pericol al vieții creștine este să devii mulțumit de starea spirituală prezentă. În acel moment încetezi să devii asemănător lui Cristos. Atunci aluneci într-un creştinism nominal. Viața creștină este o mare aventură, în care nu te oprești niciodată din creștere. Este o viață în care Dumnezeu este lumina sufletului nostru. De ce nu-I urezi bun venit luminii lui Dumnezeu în părțile întunecate părți ale vieții tale astăzi? S-ar putea să fii surprins de ceea ce îți va arăta.